Ca un omagiu adus regizorului Bertrand Tavernier, care s-a stins de curând, la vârsta de 79 de ani, să ne amintim de unele dintre cele mai mari filme ale sale. Cinci dintre acestea tocmai au început a fi difuzate de Netflix în martie, anul acesta. Celelalte vor putea fi văzute din nou în sistem VOD. Acest lucru ne face să realizăm, încă o dată, cât de departe de tot ce era la modă s-a ținut Tavernier, toată viața.
De la începuturile sale, Bertrand Tavernier s-a afirmat asemeni unui mare meșter - cu demnitate, atent la cele mai mici detalii, întorcând spatele afacerilor la modă ale acelor vremuri. Pentru primul său film, el îl adaptează pe Simenon și apelează la serviciile lui Jean Aurenche și Pierre Bost, doi scenariști dedicați noului val.
L'Horloger de Saint-Paul/Ceasornicarul din Saint-Paul (1974) are loc la Lyon, orașul său natal. Îl puteți vedea, îl puteți simți, cu scuarurile, cheiurile și piețele sale. Ar trebui să numărăm câte secvențe se petrec la masă, unde invitații comentează rezultatele alegerilor, discută despre pedeapsa cu moartea sau fac glume despre Michel Droit, în timp ce își toarnă un pahar de Beaujolais.
Noiret va fi complicele credincios al regizorului. Viața comerciant liniștit, pe care acesta îl interpretează, este răsturnată tunci când fiul său îl ucide pe paznicul unei fabrici în care lucra prietena lui. Atent la vremurile în care trăiește, Tavernier descrie relația dintre tată și fiul său, dificultatea celor doi de a comunica, solidaritatea lor bruscă, care poate fi, foarte bine, o dragoste tăcută.
Philippe Noiret în calitate de Regent
Regizorul abandonează apoi drama contemporană pentru a realiza un regal cinematografic odată cu pelicula Que la fête commence/Să înceapă petrecerea (1975), care este, fără îndoială, cel mai bun film al său. Actorul său preferat, Philippe Noiret, izbucnește în rolul lui Philippe d'Orléans, strălucitor, elegant. Desfrânarea și cinele fine din cadrele acestei minunate pelicule miroseau a putreziciune și toată lumea își acoperea nasul. Revolta era în plină desfășurare, iar marchizul de Pontcallec (Jean-Pierre Marielle, care face un rol ireproșabil) visase dintotdeauna la o republică bretonă. Toate acestea în timp ce Abbé Dubois (Jean Rochefort, sinuos ca un diavol) își trata ulcerul cu aforisme: „Sunt zgârcit. Este singurul viciu care nu mă costă nimic”, spunea el într-unul dintre cadrele iconice ale filmului. De remarcat faptul că Tavernier a încercat să amintească de mai multe ori, în Que la fête commence, că medicul Regentului se numea Chirac.
Le juge et l'assassin /Judecătorul și asasinul (1976) i-a adus lui Galabru renumele de actor de dramă, chiar de tragedie. În munții Ardèche, în 1893, acest ucigaș anarhist a scris „Ave Maria, mama cerului” pe zăpadă, a abuzat de ciobani și ciobănițe înainte de a-i măcelări, s-a jucat de-a pisica și șoarecele cu judecătorul său (Noiret, evident, purtând mustață și pălărie). Un duel fin, de modă veche, care poate fi comparat cu cel din Garde à vue, dar pe care Tavernier nu s-a putut abține să nu-l încheie cu o grevă cu steaguri roșii, amintind de Bertolucci, în 1900.
Schimbarea decorului vine odată cu pelicula Coup de torchon (1981). Africa de Vest franceză, 1938. Noiret este un polițist care nu arestează pe nimeni, într-un mediu murdar, total, întors pe dos. Eddy Mitchell face restul, Isabelle Huppert este amanta - toate sunt puțin forțate, precum Mocky light. Urmează La vie et rien d'autre/Viața și nimic altceva (1989) și La princesse de
Montpensier/Prințesa de Montpensier (2010). Cel mai bun Tavernier, acum, pentru eternitate.
În semn de omagiu pentru cel ce a fost marele Bertrand Tavernier, iată, mai jos, câteva imagini din cele mai mari filme ale sale, de la L'Horloger de Saint-Paul, la La Princesse de Montpensier, inclusiv din Que la fête commence...
L'Horloger de Saint-Paul, în regia lui Bertrand Tavernier, 1974, inspirat din romanul lui Georges Simenon, L'Horloger d'Everton
Philippe Noiret și Marina Vlady, în Que la fête commence..., de Bertrand Tavernier, lansat în 1975. Din distribuție mai fac parte Jean Rochefort, Jean-Pierre Marielle, alături de mari nume ale cinematografiei franceze.
Le Juge et l'Assassin, de Bertrand Tavernier, cu premiera în 1976
Coup de torchon, de Bertrand Tavernier, 1981
La Vie et rien d'autre/Viața și nimic altceva, de Bertrand Tavernier, 1989. Unsprezece nominalizări la Premiile César, în 1990, câștigătorul César-ului pentru cel mai bun actor și pentru cea mai bună muzică.
La Princesse de Montpensier/Prințesa de Montpensier, de Bertrand Tavernier, lansat în 2010