Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu ce să începem? Sunt atât de multe și interesante mărturii despre ziarele românilor - începând cu primele publicate în limba noastră - încât cu greu poți alege un „cârlig” menit să (vă) capteze atenția. Și totuși... „Recitite după decenii sau chiar secole, ziarele, revistele, periodicele, anuarele, jurnalele etc. dau o idee destul de clară despre ceea ce francezii numesc l’air du temps. Arhiva Colecţiei de periodice a unei biblioteci reprezintă o nepreţuită comoară. Biblioteca Academiei Române deţine în prezent peste 58.800 de titluri de publicaţii periodice, reprezentând peste 8,5 milioane de exemplare, fiind cea mai completă colecţie de periodice româneşti în limba română şi în alte limbi.”, ne-a dezvăluit Daniela Stanciu, director al Direcției Bibliografii din cadrul Bibliotecii Academiei Române.
Primele gazete
Această distinsă cercetătoare ne va fi, ca și altădată, îndrumătoare în periplul nostru cultural: „Primul periodic tipărit în limba română - a reluat Daniela Stanciu - este Curierul românesc, apărut în 1829 și fondat de Ion Heliade-Rădulescu. A fost prima gazetă în limba română cu apariţie constantă şi îndelungată, publicată în Ţara Românească între anii 1829-1859. Apare ca foaie administrativă, comercială şi politică, dar este preponderent administrativă, fiind precursoarea Monitorului Oficial. În 1837, ziarul începe publicarea suplimentului cultural Curierul de ambe sexe. Apoi, Albina românească, gazetă administrativă, politică, literară, editată de Gheorghe Asachi în 1829, primul ziar de limbă română din Moldova, apare între 1 iunie 1829 şi 3 ianuarie 1835, ulterior între 3 ianuarie 1837 şi 2 ianuarie 1850; conţine suplimentul literar Alăuta românească.”
După cinci decenii…
Alt ziar istoric: „Gazeta de Transilvania, apărută la 12 martie 1838 în Braşov, sub conducerea lui George Bariţiu, este primul ziar politic şi informativ al românilor din Transilvania. De la 3 ianuarie 1849, se numeşte Gazeta transilvană, iar de la 1 decembrie 1849, Gazeta Transilvaniei. Între 1 ianuarie şi 25 iunie 1838, are ca supliment Foaie literară, iar între 2 iulie 1838 şi 24 februarie 1865, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, supliment cultural de sâmbătă şi duminică. Publicaţia are un rol important în lupta pentru unitatea naţională a românilor de ambele părţi ale Carpaţilor, militând pentru desfiinţarea iobăgiei în Ţara Românească şi Moldova. Gazeta de Transilvania se bucură de colaborarea unor personalităţi culturale şi politice ale vremii: Timotei Cipariu, Andrei Mureşanu, August Treboniu Laurian, Costache Negruzzi ș.a. Gazeta îşi încetează activitatea în 1944, dar revine sub acelaşi nume în 1990.” După aproape o jumătate de secol… Tulburător!
Foi mai vechi, dar din afara Țărilor Române
„Aceste trei gazete care pun bazele presei periodice româneşti - a urmat Daniele Stanciu -, ajung să strângă în jurul lor toată mişcarea literară din ţară. Chiar şi înainte de 1828 au apărut ziare româneşti, dar în afara teritoriilor ţărilor române, şi anume: la Cernăuţi, în 1820, Crestomaticul românesc, la Buda, în 1821, Biblioteca românească, la Leipzig, în 1827, Fama Lipschi pentru Dacia.” Fama Lipschi pentru Dacia? „Da, chiar așa. Este prima publicaţie în limba română, apărută săptămânal la Leipzig, în Saxonia, din iunie 1827 şi până în decembrie a aceluiaşi an. Tiparul aparţinea lui Braitkopf şi Ertel, iar redactori erau M. C. Rosetti şi Anastase Lascăr. Revista a luat naştere la iniţiativa și cu finanţarea unui grup de boieri români, în frunte cu Dinicu Golescu, şi cuprindea ştiri politice ale vremii, preluate din ziarele germane. Biblioteca Academiei Române deţine o copie fotografică după exemplarul aflat la Biblioteca Muzeului Brukenthal din Sibiu.”
Ziarul de trei galbeni
Dincolo de toate aceste periodice, foi, reviste etc. trebuie specificat faptul că primul ziar din spațiul românesc este considerat Courier de Moldavie: „Așa este. A fost tipărit la 18 februarie 1790 la Iaşi. A apărut cu numai 5 ani în urma lui The Times, cel mai vechi şi mai respectabil ziar englez. Dar Courier de Moldavie a fost mai degrabă o publicaţie periodică şi nu un ziar în accepţiunea modernă, deoarece a avut un caracter de informare militară, fiind editat de soldaţii ruşi ai armatei lui Potemkin stabiliţi la Iaşi. Grigori Potemkin, comandantul trupelor rusești în Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792) a luat cu el, la plecarea din Rusia, o tipografie de campanie și tipografi de la Colegiul de Război din Sankt Petersburg. După intrarea austriecilor pe 10 noiembrie 1789 în București, Potemkin vine în Moldova, ocazie cu care este adusă și tipografia care se va afla în Palatul Ghika din Iași, unde era cantonat comandamentul armatei ruse. Ziarul, apărut în limba franceză, a fost anunţat în numărul din 3 martie 1790 al ziarului austriac Wiener Zeitung. Erau menţionate următoarele: această foaie va costa, pentru scurtul timp cât va apărea, trei galbeni.”
Zi de doliu national (sau cum poate crește tirajul peste noapte)
În curând însă aveau să iasă la lumină și primele ziare românești cu apariție îndelungată: „În 1888, la 15 august, apare primul număr din Adevěrul, unul dintre cele mai longevive ziare de până la cel de-l Doilea Război Mondial şi, cu pauze, până în prezent. Ziarul, înfiinţat de Alexandru Beldiman, a fost publicat iniţial la Iaşi ca săptămânal, în perioada 15 decembrie 1871 - 15 aprilie 1872, apoi devine cotidian şi este editat la Bucureşti până la 30 decembrie 1937 cu titlul Adevěrul.” Care-i povestea acestei litere - „e” - din mijlocul numelui? „ Litera e din titlul ziarului, provenită din cuvântul latin veritas, a fost păstrată de toţi proprietarii ulteriori, ca un element distinctiv, chiar şi după introducerea noilor reguli ortografice. Fondatorul primei serii, Alexandru Beldiman, a fost dat în judecată pentru conţinutul antimonarhist al publicaţiei, care prezenta ziua de 10 mai, ziua regalităţii, drept zi de doliu naţional. Poate tocmai acest lucru a făcut ca, în primii ani de apariţie ai gazetei, tirajul din ziua de 10 mai să crească de la 5.000 la 30.000 de exemplare.” Fantastic!
Primul ziar cu sediu-palat (copiat după „Le Figaro”)
Mai mult (și mai interesant): „Gazeta va apărea din nou în perioada 1946-1951, apoi după 1990 până în prezent. Din 1898, ziarul a fost condus de Constantin Mille, până în 1920, cu o întrerupere între 21 noiembrie 1916 și 3 ianuarie 1919, când a fost suprimat de cenzura germană. Adevěrul nu se remarcă doar prin atitudinea sa politică și socială, ci și prin susţinerea literaturii și culturii române printr-o paletă variată de suplimente: Adevărul literar, Adevărul ilustrat, Adevărul de joi, Pentru copii, Litere și arte, Almanahul ilustrat al ziarului Adevărul. Mille ia o serie de măsuri avangardiste care fac din Adevěrul primul ziar românesc care a introdus caricatura în presă şi primul ziar care a publicat o telegramă directă din străinătate, prima publicaţie cu palat redacţional, cu editură, secţie de desen şi pictură, cu bibliotecă proprie şi arhivă şi, aşa cum atestă documentele vremii, prima conducere a unui ziar care oferă salarii mari şi sigure pentru angajaţi şi premii în bani, excursii şi imobile.” Mai bine decât astăzi!
Citește pe Antena3.ro
Caragiale și umorul la revistă (plus caricatură)
O altă publicație de legendă este Moftul Român, editată la inițiativa și pe banii lui I.L. Caragiale: „Revista Moftul Român este una dintre publicaţiile cu mare impact asupra cititorilor sfârşitului de secol al XIX-lea, mai ales datorită caracterului său predominant umoristic. A fost înfiinţată de I.L. Caragiale la București, la 24 ianuarie 1893, după ce acesta se retrăsese în 1889 din activitatea publicistică. Primele 9 numere au purtat subtitlul ironic Revistă spiritistă naţională. Organ bi-ebdomadar pentru răspândirea știinţelor oculte în Dacia-Traiană. Din 1893 are apariţie bisăptămânală, iar din 1901 până în 1902, când apare ultimul număr, săptămânală. Revista este condusă până la 20 mai 1893 de I.L. Caragiale, prim-redactor fiind Anton Bacalbașa (creatorul lui Moș Teacă). Caracteristică publicaţiei este caricatura pe pagina primă care satirizează oameni politici români/străini şi instituţii.”
Expoziția dedicată de Biblioteca Academiei Române istoriei presei românești va fi inaugurată mâine, 20 martie (ora 12:00), și poate fi vizitată, de luni până sâmbătă inclusiv, între orele 9-16, până în 28 martie. Intrarea este liberă.
1829 a fost anul în care au apărut în țara noastră primele ziare în limba română.
„Ce spune un ziar? Nu spune nimic. De aceea trebuiesc două, trei, cinci, douăzeci de ziare, indiferent dacă repetă fiecare din ele același text telegrafic sau reportericesc.”, Tudor Arghezi, 1935
„Primul periodic tipărit în limba română este Curierul românesc, apărut în 1829 și fondat de Ion Heliade-Rădulescu.”, Daniela Stanciu, director al Direcției Bibliografii, Biblioteca Academiei Române
„Courier de Moldavie a fost tipărit la 18 februarie 1790 la Iaşi. A apărut cu numai 5 ani în urma lui The Times, cel mai vechi şi mai respectabil ziar englez.”, Daniela Stanciu, cercetător
