Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Lascăr Catargiu, cel mai longeviv premier conservator în funcție (patru mandate) al României din secolul al XIX-lea, descendent al Brâncovenilor, a fost, alături de Vasile Alecsandri, unul dintre candidații la tronul Moldovei care s-a retras din cursă pentru a favoriza venirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în cele două țări românești. Asta nu-l va împiedica să facă parte din locotenența care l-a debarcat pe același Cuza; la puțin timp după aceea a condus reprimarea mișcării separatiste din Iași sprijinită de Rusia, și a rostit pentru prima dată celebra vorbă «aiasta nu se poate, maiestate!» când Carol I, puternic contestat, voise să abandoneze domnia.”, nota criticul și istoricul literar Paul Cernat în fuga unui portret schițat Catargiului.
Legături primejdioase
„În 1875 - relua profesorul Cernat -, Lascăr Catargiu a bătut palma cu Imperiul Austriac prin convenția economică. A avut rude spectaculoase, între care vărul său Barbu Catargiu (premierul post-unionist, victimă a primului asasinat politic din istoria României) și istoricul, genealogistul, prozatorul și memorialistul Radu Rosetti (referință a istoriei sociale autohtone) sunt doar două exemple. O verișoară a lui a fost Maria Catargiu, fiică de boier antiunionist, căsătorită vremelnic cu prințul Milos Obrenovici de la care a avut un fiu (Milan) devenit rege al Serbiei, și, totodată, amantă en titre a domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la care a avut doi fii nelegitimi. A rămas de pomină debarcarea lui Cuza cu pistolul la tâmplă după o noapte de amor cu ea.”
Strămoș de duelgiu
Tot în cumpăna crochiului: „La fel de interesant e cazul descendentului omonim Lăscăruș Catargiu, fratele Mariei Catargiu-Obrenovici, mare duelgiu în tinerețe și proprietar, prin zestrea soției, al casei Monteoru de pe Calea Victoriei. Simpatizant comunist, Lăscăruș o va dona în 1945 ARLUS-ului (Asociația Română de Legături cu Uniunea Sovietică) pe care o va conduce, ca subaltern al lui Mihail Sadoveanu, din 1948. Drept răsplată, soția sa Elena a fost lăsată să trăiască până la moarte într-o încăpere a casei devenite, câțiva ani mai târziu, sediu al Uniunii Scriitorilor sub numele viitorului ei președinte: Casa Scriitorilor Mihail Sadoveanu. Despre amiciția dintre Sadoveanu și Lăscăruș nu am date, presupun că e legată și de simpatia pe care Sadoveanu a avut-o din tinerețe față de teoriile sociale ale lui Radu Rosetti și de autorul lor.”
Cum îl (de)scria Carol I în jurnal
Pentru a înțelege și respecta personalitatea omului de stat Lascăr Catargiu e poate sufcient să accesezi jurnalul regelui Carol I, primul monarh al României și unul dintre aristocrații Europei care n-aveau, de regulă, cuvinte de laudă pentru boierii români. Iată ce nota, la date diferite, Carol I despre Catargiu: „Seara la zece ore, se adună în palat foştii locotenenţi (Caimăcănia) şi ministerul, care îşi presintă demisia ca să lase Prinţului mână liberă pentru formarea primului său cabinet. Consiliul de miniştri ţine până la o oră din noapte, şi după câteva greutăţi se compune ministerul cu Lascar Catargi, prezident şi interne. Prinţul Carol a făcut o alegere foarte fericită, numind pe Lascar Catargiu ministru preşedinte, de la început întreaga fiinţă a acestuia, care poartă sigiliul unei vrednicii pline de bună voinţă şi al meritului de încredere, a făcut cea mai bună impresie asupra lui. Întreg felul de a fi al acestui bărbat, nicidecum înaintat în vârstă, respiră linişte şi prudenţă deoarece a trăit mai mult în cuibul său propriu decât în centrele apusului european.” (10 Mai 1866 - Primul Minister al Regelui).
Om de cinste
Mai mult: „Ministrul president Catargi şi-a sfârşit cura la Karlsbad şi trebuie să sosească zilele acestea din Moldova. Trebuie să mărturisesc că sunt foarte fericit că îl ştiu iarăşi în ţară, căci afacerile au suferit din lipsa sa.” (octombrie 1871 - al doilea minister Lascăr Catargiu, 1871-1876). Sau: „Catargiu conduse afacerile în timpul acestor cinci ani (’71-’76) cu o înţelepciune şi hotărâre demnă de recunoştinţă şi ţinuse frânele guvernului cu tărie în faţa a tot felul de agitaţii şi mişcări revoluţionare. Ca urmare, toţi nemulţumiţii îşi întinseră mîna şi formară trei coaliţii, care începură să ia un caracter ameninţător. Ministerul trebuia cu orice preţ constrâns să se retragă.” (iulie 1876). Nu în ultimul rând: „Partidul Conservator s-a constituit acum pe o bază solidă şi a ales ca şef pe omul de cinste Lascăr Catargiu, care, de la retragerea din ministerul de la 1876, s-a retras şi din politică şi a trăit la ţară. Alegerea lui îmi este foarte plăcută şi aş fi foarte fericit să văd pe conservatori pregătiţi să guverneze, căci liberalii nu pot sta mereu la guvern.” (Decembrie 1881).
Fulgerat în fotoliu
Lascăr Catargiu a avut parte de o moarte pur și simplu fulgerătoare. Ziarul „Opinia” consemna în aprilie 1899: „Ultimele cuvinte ale lui Lascăr Catargiu arată până la ce punct îşi iubea el ţara pe care nu uita să o pomenească în orice convorbire. Aflându-se - după cum am spus - în cabinetul său de lucru cu d. M. Deşliu, Lascăr Catargiu se apropie de fereastră şi, uitându-se la casa din faţă, întrebă dacă proprietarul ei, d. Cesianu, s-a reîntors din străinătate. La răspunsul negativ al interlocutorului său, Lascar Catargiu exclamă: - Nu înţeleg ce plăcere găsesc oamenii aceştia ducându-se să petreacă departe de ţara lor. Câteva minute după aceea ilustrul român cădea fulgerat de moarte pe fotoliu.”
Lacrimi de rege
Ziarul „Timpul” reținea de asemenea cu prilejul morții omului politic: „La orele 10 jum. a venit la locuinta mult regretatului Catargiu, M. Sa Regele. Intrând în salonul unde se afla expus corpul marelui Catargiu, M. Sa a exprimat familiei viile Sale regrete pentru moartea fostului său preşedinte de Consiliu, unul din cei mai însemnaţi fruntaşi ai țării şi din cei mai credincioşi ai Tronului. Suveranul era adânc emoţionat şi nu-şi putea reţine lacrimile. M. Sa îşi rezemase capul pe sicriu şi plângea. Apoi a aşezat un buchet de flori naturale pe trupul ilustrului defunct. La ieşire, Suveranul a spus în auzul tuturor: «Ce nenorocire pentru ţară şi pentru Mine. Iată tocmai ora când aşteptam ca astăzi să primesc pe Lascar Catargiu, spre a încredinţa compunerea Cabinetului.»”.
200 de ani s-au împlinit în 1 noiembrie 2023 de la nașterea omului de stat Lascăr Catargiu.
„Lascăr Catargiu a fost, alături de Vasile Alecsandri, unul dintre candidații la tronul Moldovei care s-a retras din cursă pentru a favoriza venirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în cele două țări românești.”, Paul Cernat, istoric literar
„Lascăr Catargiu a condus reprimarea mișcării separatiste din Iași sprijinită de Rusia și a rostit pentru prima dată celebra vorbă aiasta nu se poate, maiestate! când Carol I, puternic contestat, voise să abandoneze domnia.”, Paul Cernat
„Alegerea lui (Lascăr Catargiu - n.r.) îmi este foarte plăcută şi aş fi foarte fericit să văd pe conservatori pregătiţi să guverneze, căci liberalii nu pot sta mereu la guvern.”, Carol I, primul rege al României
„Întreg felul de a fi al acestui bărbat, nicidecum înaintat în vârstă, respiră linişte şi prudenţă deoarece a trăit mai mult în cuibul său propriu decât în centrele apusului european.”, carol I despre Lascăr Catargiu
Citește pe Antena3.ro
