Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La început, câteva considerații biografice mai puțin cunoscute, marca Paul Cernat: „Cercetătorii mai noi ai arborelui genealogic sadovenian au pus, parțial, în discuție, prezumata - și asumata - descendență olteană paternă. Dacă obârșiile doljene, dintr-o familie de moșneni, ale bunicii Sterica (născută Bîzoianu) sunt certe, numele bunicului Mihail nu ar fi fost, de la început, Sadoveanu, ci Corceali, sugerând o ascendență sud-dunăreană, probabil din valea Timocului.” Interesant, nu?
De la Corceali la Sadoveanu
Dar să facem loc, în continuare, comentariilor istoricului literar Paul Cernat: „În Arhivele Statului Iași, Fond, Documente, Pachet 567, nr. 1, serdarul Mihail Sadoveanu, tatăl lui Alexandru Sadoveanu apare cu numele Mihail Sadoveanu Corceali, iar într-un Memoar al mitricelor eliberate de Dicasteriu de la anul 1840 înainte, nr. 477, apare atestat faptul că unchiul viitorului scriitor, Andrei Sadoveanu - fost comisar al Iașilor sub Mihai Vodă Sturdza - este fiul lui Mihail Corceali Sadoveanu; numelui «armân» i s-a adăugat, așadar, unul care-l va împinge în umbră, alcătuit după locul de origine de curând abandonat - în cazul de față, Sadova doljeană, de unde familia Corceali s-a refugiat în Moldova după răzbunările otomane care au urmat zaverei lui Tudor Vladimirescu.”
Răpirea întru ortodoxie
Pe firul misterului, în jos: „Avocatul Alexandru Sadoveanu și-a botezat fiul (născut «în casa mamei», conform Stării Civile a orașului) în religia catolică, prin intermediul unui prieten prelat din Pașcani, nași fiind polonezii Vichente și Carolina Savicki (ficționalizați în Pribegii și Povestiri vânătorești); Profira l-a «răpit», pe ascuns, împreună cu mama ei și l-a botezat ortodox în satul unor rude (Mitești), naș fiind Toader Cicea (care va inspira povestirea Rătăcirile conului Toderaș), iar preot - Părintele Ciotică (al cărui nume va trece în Șoimii).”
Alintat „Băiețel” în copilărie
Din nou cercetătorul Paul Cernat: „Un episod cu model biografic mai mult decât transparent vom întâlni în Frații Jderi, unde căpitanul Petrea Hărman e botezat mai întâi în legea papistașilor, pentru ca după un vis groaznic al mamei (Smaranda Ursache - prenumele diferă de cel al mamei scriitorului doar prin «piatra prețioasă» de referință, amintind-o pe mama lui Creangă!) să fie rebotezat în «legea dreaptă». Faptul că relația dintre Alexandru și Profira a fost o mezalianță, privită cu ochi nu prea buni de părinții fetei, nu va afecta copilăria în fond fericită a lui Mihail, numit în primii ani «Băiețel» - vezi Cele mai vechi amintiri (1935), printre micuții fii de meseriași și comercianți evrei, de foști robi romi, de pescari lipoveni sau de muncitori polonezi și austrieci; o socializare eminamente «multietnică» (într-un orășel al «migranților» de pretutindeni) în medii sociale dintre cele mai diferite (răzeși, pescari, podari, negustori, actori etc.).”
S-a numit Ursaki până la 14 ani
În completare: „Din motive tulburi, «surtucarul tomnatic» stabilit în târgul Pașcanilor la 1879 a amânat mult timp să se căsătorească legal cu tânăra sa logodnică împreună cu care a avut cinci copii. Numele de familie pe care Mihail l-a purtat în scripte până la 14 ani, în preajma morții premature a mamei, a fost Ursaki, iar dispariția traumatizantă a Profirei s-a produs în absența fiului. Relației cu «conu Alecu» viitorul scriitor îi datorează mult - nu doar în privința pasiunii pentru istoria universală și autohtonă; cu toate escapadele la Păstrăveni sau Mitești, în natură sau în medii periferice, copilul este «răsfățat» cu facilitățile clasei de mijloc; vânătoarea - pasiune de-o viață, așezată, cronologic, înaintea scrisului - o deprinde de la tatăl său, care-i ghidează și studiile. E adevărat că, în preajma răscoalelor țărănești din 1907, imaginea acestuia se întunecă, iar în unele proze sociale (La noi în Viișoara, Păcat boieresc) transpare flagrant.”
Ridicarea împotriva tatălui
Mai mult: „Revolta împotriva lui Alexandru Sadoveanu (care se va recăsători a treia oară, având noi urmași la Pașcani, și păstrând în grijă doar pe băieții familiei, nu și pe sora lor Clemence) va avea loc indirect, în trepte, prin acte de indisciplină față de normele impuse, prin abandonarea studiilor de Drept de la București și - după căsătoria cu Ecaterina Bălu și satisfacerea stagiului militar în garnizoana de la Târgu Ocna - prin stabilirea în «grădina liniștii» de la Fălticeni, unde, în ulița Rădășenilor care-l adăpostise cândva și pe Creangă, va întemeia, consiliat de fratele său, viitorul agronom Vasile Sadoveanu, gospodărie solidă, cu livadă și prisacă, devenită «avanpostul» foarte productivei sale literaturi «moldovene» de până în 1916.”
Moșteniri
Cele din urmă tușe: „Democratismul rural, contestarea abuzurilor și corupției din sistemul juridic, solidaritatea răzvrătită cu cauza «umiliților și ofensaților vieții», merg în aceeași direcție. Însă spiritul pedagogic «iluminist», cultul umanist al cărții, nevoia de autonomie, disciplina chivernisită și ținuta seniorială, gustul pentru funcții și demnități înalte, țin, orice s-ar spune, de «moștenirea» lui Alecu Sadoveanu.”
Jocul minții
Mihail Sadoveanu a fost, se știe, un pasionat al jocului minții (șah), dovadă și următoarele „învățături” (prinse în splendida metaficțiune sapiențială „Soarele în baltă sau Aventurile șahului”): „Pionul umil, care înaintează pe tablă şi ajunge la casa a opta devenind mare dregător, arată dreptul valorii personale, într-un timp când nobleţea afirma alte argumente. Un asemenea pion pune întotdeauna într-o situaţie tragică pe un rege de şah spre a dovedi regelui lumii că trebuie să-şi plece fruntea în faţa unei mari personalităţi. Doi jucători se cuvine după legea şahului, să stea cu blândeţă şi cu îngăduinţă unul în faţa altuia. Să nu arate nerăbdare, să nu rostească cuvinte sau vorbe nepotrivite, să nu se supere.”
Despre nebun (și alți pioni)
Alte sfaturi dinspre conu’ Mihai: „Sfetnicului de lângă părechea regală unii îi zic nebun, alţii episcop. Într-adevăr, nebunul are viclenii şi priviri piezişe, iar clericii dau lovituri ascunse. Numai împăratului i se cuvine să se folosească de ele; oamenilor de rând sunt totdeauna vătămătoare.” Nicio surpriză! „Turnul de şah care exprimă forţa - urma maestrul Sadoveanu - merge drept şi dă lovituri teribile, dar e cel mai depărtat de măria Sa; căci împăratul nu trebuie să folosească forţa decât când a istovit celelalte mijloace.”
Iluzii
Pe dâra adevărului: „Pionii stau înainte. Ei sunt prostimea, împinsă totdeauna la sacrificiu. În sfârşit, întregul dispozitiv şi drama necontenit repetată arată regilor care le este sfârşitul fatal şi colectivităţilor că merg la cutia comună. Alte generaţii şi alte probleme. Se ştie că niciodată o partidă de şah nu seamănă cu alta. Băgaţi de samă, o învăţaţilor şi istoricilor... istoria nu se repetă decât în aparenţă. Fiecare moment al umanităţii îşi are înfăţişarea lui particulară. Băgaţi de samă o voi ticăloşilor doftori ai politicei, zice iar brahmanul, că nu sunt boli decât în dicţionare; în viaţă nu sunt decât bolnavi.” Punctul pe „i”: „Cea mai mare învăţătură pe care ne-o oferă şahul este că numai cele spirituale durează; într-adevăr şahul a supravieţuit împăraţilor; că numai cele divine sunt eterne; într-adevăr, ceea ce a supravieţuit nu-i decât un joc şi o iluzie.”
Semnele morții
Merită (re)amintit, la final, un episod (anecdotic?) legat de moartea lui Mihail Sadoveanu. Punctează Paul Cernat: „Regretata Cornelia Ștefănescu, într-o convorbire cu Ionel Oprișan, evoca un moment din 1993 de la Onești, la lansarea ediției anastatice a Istoriei... lui G. Călinescu, când N. Manolescu, amintindu-și cu regret un episod din tinerețe, i-a spus că și-ar fi dorit să primească atunci un semn de la G. Călinescu; și chiar în acel moment a căzut tabloul lui Călinescu de pe perete. Cornelia Ștefănescu ar fi adăugat: «I-am spus: Să nu vă surprindă, domnule Manolescu, pentru că ceva similar s-a întâmplat la Institut, cu G. Călinescu de față. Și i-am povestit întâmplarea cu portretul lui Sadoveanu.... Era într-o zi de ședință... Călinescu era în plină vervă... Noi toți ascultam... Și deodată, zdrang! a căzut portretul lui Sadoveanu... Era deasupra ceasului și a căzut pe bufetul splendid cu tăblie de marmoră. Călinescu s-a-ntors, s-a uitat și a șoptit: A murit Sadoveanu! Ei bine, murise Sadoveanu. O întâmplare, nu?»”. O adăugire cu miez (dinspre Paul Cernat): „Vorba conului Mihai, ezotericul: s-au arătat semnele.”
144 de ani se vor împlini în 5 noiembrie 2024 de la nașterea lui Mihail Sadoveanu
„Numele de familie pe care Mihail Sadoveanu l-a purtat în scripte până la 14 ani, în preajma morții premature a mamei, a fost Ursaki.”, Paul Cernat, istoric literar
„Revolta împotriva lui Alexandru Sadoveanu (care se va recăsători a treia oară, având noi urmași la Pașcani, și păstrând în grijă doar pe băieții familiei, nu și pe sora lor Clemence) va avea loc indirect, în trepte.”, Paul Cernat, istoric literar
„În Arhivele Statului Iași, serdarul Mihail Sadoveanu, tatăl lui Alexandru Sadoveanu (n.r. - părintele scriitorului), apare cu numele Mihail Sadoveanu Corceali.”, Paul Cernat, istoric literar
