x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Muzica Alan Curtis: "Acest tip de interpretare ne obligă să fim creativi"

Alan Curtis: "Acest tip de interpretare ne obligă să fim creativi"

de Maria Monica Bojin    |    03 Sep 2011   •   21:00
Alan Curtis: "Acest tip de interpretare ne obligă să fim creativi"
● O lucrare interpretata pe instrumente autentice are un impact diferit asupra noastra decat acelasi opus cantat pe instrumente moderne; multi o considera a fi mai frumoasa. Ce anume difera din punct de vedere estetic, maestre Alan Curtis?
● Mai intai, faptul ca folosim instrumentele originale ne face sa re-evaluam muzica in sine. Daca facem muzica pe instrumentele de astazi, luam cu noi mult bagaj din trecutul recent. Eu am studiat la inceput pianul, si ceea ce am invatat despre acest instrument si despre arta de a canta la el m-a influentat in interpretare. Cand am trecut la clavecin, a trebuit sa regandesc lucrurile, sa o iau practic de la capat. Cred ca acesta este unul din cele mai importante aspecte ale interpretarii pe instrumente de epoca: ne face sa vedem lucrurile altfel, sa gasim solutii noi la probleme vechi. Acest tip de interpretare ne obliga sa fi m creativi, inventivi, iar ideile vin din insasi muzica pe care o cantam si nu din ceea ce proiectam noi asupra muzicii.

● Ati cerut, maestre Curtis, sa fie construite cateva instrumente asa cum se faceau in perioada preclasica; au existat probleme pentru lutieri?
● Da, au fost ceva probleme, dar pe de alta parte lutierii au observat si singuri ca trebuie sa foloseasca tipul original de materiale. Va dau un exemplu: coardele de clavecin care s-au folosit pana recent sunt dintr-un otel modern, un metal cu foarte putine imperfectiuni. Ei bine, am constatat ca acele coarde nu sunau atat de bine; coardele vechi, cu defecte – din punctul de vedere al omului modern – sunau mult mai bine tocmai datorita acelor imperfectiuni! Iar acum noi folosim un tip de coarda pe care il face un lutier din Australia!

● V-ati specializat in opera baroca, dirijati de asemenea Gluck, Haydn, Mozart. Nu ati fost niciodata tentat sa treceti mai departe de acest punct din istoria muzicii?
● Nu, sunt foarte fericit sa ma opresc la Mozart! Beethoven cel timpuriu este interesant, dar Beethoven este un compozitor pe care il admir, nu il si iubesc. Pe Mozart il admir si-l iubesc – ca si pe Händel, pe Monteverdi. Este o chestiune de preferinte personale, dar este vorba si de faptul ca fiecare om are anumite limite in raport cu ce simte in muzica si cu ce-i spune muzica. Pentru mine, majoritatea muzicii secolelor 19 si 20 nu-mi spune prea multe. Cred ca o inteleg, sigur o apreciez, dar nu-mi spune lucruri profunde. Pe cand muzica lui Monteverdi imi vorbeste enorm – o face de peste 40 de ani de cand am inceput sa o studiez! Asta se intampla intotdeauna cu muzica pe care o iubesti si cu care te afl i in legatura – descoperi mereu noi si noi lucruri despre ea.

● La Bucuresti ii aduceti pe Händel si pe Ariodante. Ce defi neste operele lui Händel?
● O privire superfi ciala iti spune ca sunt creatii compuse in majoritate pentru publicul englez, adica un public care nu stie italiana foarte bine, de aceea recitativele sunt scurte si nu povestesc prea multe. Se opresc asupra unor subiecte legate de magie, de supranatural, nu reale sau contemporane. Händel nu a scris nici un libret, a folosit texte deja existente, ceea ce inseamna ca aveau si ele deja o vechime de 60, de 80 de ani. Pare ciudat! Si poti crede ca operele ar fi de aceea complet neinteresante – de fapt asta au si crezut ascultatorii pana pe la jumatatea secolului 20. Cam pe atunci am inceput sa ne dam seama ca operele lui Händel au ceva foarte special, ceva de care nu ne dadusem seama: ele sunt portrete psihologice. Ariile spun foarte multe despre personalitatea personajului care le canta, sunt cele care construiesc o atmosfera foarte plina de emotie, sau spectaculoasa. Dintre cele 42 de opere ale lui Händel, cea mai plina de semnifi catie, de emotie, este Ariodante. Sunt deci bucuros ca o putem aduce si in alte locuri, mai ales la Bucuresti.

Infiintat in 1979, IL COMPLESSO BAROCCO isi datoreaza existenta dirijorului ALAN CURTIS, promotor al repertoriului italian. A devenit o orchestra renumita, cu solicitari constante la Festivaluri din Europa si Statele Unite, cu inregistrari si premii pe masura valorii. Regizorul Werner Herzog a ales ansamblul ca protagonist pentru fi lmul sau Morte a cinque voci (doua premii in 1996), dedicat compozitorului Gesualdo da Venosa. Recent descoperita, opera Motezuma de Vivaldi a fost inregistrata pe DVD.

ALAN CURTIS (n. 1934), este un cunoscut clavecinist, muzicolog si dirijor american, scolit la Universitatea din Illinois si la Amsterdam. Este pasionat de instrumentele de epoca, pe care le utilizeaza impreuna cu membrii formatiei Il Complesso Barocco. Isi imparte activitatea academica intre Universitatea din Berkley si Europa (cursuri de vara). A inregistrat lucrari de Bach, Rameau, Couperin s.a.

×
Subiecte în articol: festivalul george enescu 2011