Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Intr-un concert solistii cred ca se simt mult mai liberi, pentru ca in concursuri nu ai "dreptul' sa faci greseli, altfel orice candidat este imediat eliminat. De aceea multi competitori cauta sa cante intr-o maniera "sigura': aproape intreaga concentrare serveste redarii cat mai exacte a notelor. Desigur ca acest lucru face unele interpretari teribil de plictisitoare.
Eu incerc in concursuri, dimpotriva, ca executia mea muzicala sa se apropie cat mai mult de aceea din concert.
● Concursurile au devenit de multa vreme o parte esentiala a educatiei oricarui tanar muzician care aspira la o cariera profesionala. Pe masura ce va apropiati de varsta limita de participare, cu ce ramaneti in urma acestei indelungate experiente?
● Mai nou exista si muzicieni care considera ca participarea la concursuri e o pierdere de vreme: "mai bine iti extinzi repertoriul in acest timp'. Pe de o parte au dreptate, fiindca am intalnit intr-adevar si pianisti care alearga ani de-a randul de la un concurs la altul si canta aproape intotdeauna acelasi repertoriu, din motive de siguranta. Eu am avut in general experiente pozitive la concursuri: am invatat cum sa stapanesc programe difi cile intr-un timp scurt, cum sa memorez rapid lucrari noi si in ce mod se poate organiza procesul de studiu in asa fel incat sa atingi forma maxima la momentul potrivit. Datorita participarii la concursuri, am avut acces si la un repertoriu de foarte buna calitate, necunoscut de mine pana atunci.
● In aprilie 2011, la Ateneul Roman, ati interpretat Concertul nr. 1 de Franz Liszt, impreuna cu Orchestra Filarmonicii George Enescu si dirijorul Ilarion Ionescu-Galati. Cum descrieti aceasta colaborare?
● A fost in acelasi timp o experienta fantastica si o mare placere pentru mine. Maestrul Ionescu-Galati este un dirijor genial si un om pur si simplu extraordinar. In plus, o orchestra atat de buna si de experimentata se gaseste rar. Sper din sufl et sa mai sustin multe concerte in Romania, inclusiv la Festivalul Enescu. Acesta este visul meu.
● Ati studiat pianul mai intai la Moscova, iar din 2004 urmati cursurile Conservatorului din Hanovra. Care sunt principalele deosebiri dintre scoala rusa si cea germana? Ce ati invatat in fi ecare dintre ele?
● Sunt foarte norocos ca am facut parte din doua scoli atat de diferite, la clasele a doi legendari pedagogi ai pianului: Michail Voskressensky si Karl-Heinz Kämmerling. Am crescut in scoala rusa. Tatal meu, Vladimir Tebenikhin, a fost un pianist si organist cunoscut, discipol al lui Lev Oborin si Leonid Roisman la Conservatorul din Moscova, in anii 1960. Mama mea, Aliya Karasaeva a fost de asemenea o buna pianista si organista, eleva a tatalui meu si a lui Roisman. Primii pasi in muzica i-am facut sub indrumarea lor, apoi am studiat la clasa tatalui meu. Dupa moartea sa neasteptata, intr-un accident de masina, am invatat de la mari pedagogi, precum Michail Balabitchev, Aida Isakova si Jania Aubakirowa.
Apoi au urmat sase ani la Moscova si Hanovra, care mi-au deschis universuri cu totul noi. Concurenta din cele doua metropole este uriasa, dar asta te face mai puternic. Despre asemanarile si deosebirile dintre cele doua scoli muzicale se pot scrie carti intregi. In linii mari, situatia s-ar putea defi ni astfel: scoala germana este mai intelectuala, acolo totul trece prin fi ltrul rational, inclusiv emotiile. De asemenea, se pune un accent deosebit pe problemele metrice si ritmice. Scoala rusa este, ca si cea germana, foarte complexa.
Exista multe curente: Igumnov, Neuhaus, Goldenweiser, Feinberg, Nikolaev s.a. Ceea ce au cu totii in comun este, in opinia mea, atentia speciala care se acorda sunetului. "Sunet' si "interpretare' sunt doua cuvinte-cheie. Textul muzical este subordonat interpretarii, ceea ce in scoala germana ar fi de neconceput. Aici cuvintele-cheie sunt "fi delitatea fata de text'.
● Ce alte preocupari mai aveti in afara muzicii?
● Imi place sa citesc, ceea ce insa nu reusesc prea des, din lipsa de timp.
● Cum v-a infl uentat cariera castigarea Concursului George Enescu?
● M-a ajutat foarte mult. De exemplu, concertele de la Londra si de la Festivalul de pian din Ruhr (Germania), s-au bucurat de succes si au generat invitatii suplimentare. In plus, impresarierea artistica mi s-a imbunatatit simtitor.
● Va imaginati cantand la un alt instrument?
● Candva mi-as fi dorit sa invat sa cant la vioara. Este instrumentul meu preferat. In realitate am cantat serios la orga, pana la varsta de saisprezece ani. Apoi m-am decis sa continui doar la pian, fi indca a devenit prea difi cila combinarea ambelor instrumente.
● Care a fost cea mai importanta experienta profesionala de pana acum?
● Sper ca nu am trait deja cea mai importanta experienta profesionala din cariera! Ceea ce m-a infl uentat insa in mod special a fost posibilitatea de a colabora cu maestri precum Vladimir Ashkenazi, Vladimir Spivakov si Misha Maiski.
●Tocmai ati castigat un important premiu pianistic la Frankfurt am Main. Care sunt proiectele dumneavoastra viitoare?
● Nu vorbesc cu placere despre proiectele inca nerealizate. In ultima perioada dedic mai mult timp inregistrarilor. In iunie anul acesta am imprimat un CD la Leipzig, cu muzica de Debussy, si vor urma in curand alte doua discuri monografi ce cu muzica de Prokofi ev si Sofi a Gubaidulina.
