x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Muzica Christian Zacharias: "Revenirea la Bucureşti este o mare bucurie"

Christian Zacharias: "Revenirea la Bucureşti este o mare bucurie"

de A. I. Andriescu    |    09 Sep 2011   •   21:00
Christian Zacharias: "Revenirea la Bucureşti este o mare bucurie"
● De aceasta data ne oferiti trei seri cu un program integral Schumann. Presupun ca ati cantat multe lucrari ale sale in stagiunea trecuta, in 2010, fie ca pianist, fie ca dirijor al Orchestrei de Camera din Lausanne. Ati elaborat un asemenea proiect anul trecut, pentru a marca bicentenarului nasterii compozitorului german ?
● Chiar daca muzica lui s-a afl at mereu in atentia noastra, poate ca niciodata nu am prezentat opusuri de Schumann atat de "intensiv concentrate" in trei seri consecutive. Interesul fata de acest autor s-a concretizat si intr- unul dintre primele mele CD-uri realizate cu acest ansamblu, CD ce a cuprins Concertul pentru pian si cele doua mari Introduction und Allegro appassionato, inregistrari efectuate oarecum la inceputul colaborarii noastre si care au fost foarte bine primite.
Intotdeauna mi s-a parut ca muzica lui Schumann trebuie interpretata de o orchestra ca a noastra, deoarece echilibrul sonoritatilor acestui autor suna mult mai frumos atunci cand nu se apeleaza la un colectiv simfonic de proportii foarte mari, uriase. De aceea am si optat acum pentru un asemenea program Schumann, caci vrem sa reliefam mai putina robustete si mai multa transparenta a sonoritatilor; de fapt este si convingerea mea ca Schumann a scris aceste partituri pentru o formatie de tipul si de proportiile celei pe care o avem noi.

● Considerati ca aceasta viziune este mai autentica ?
● A existat o problema in cazul lui Schumann: muzica sa a avut adesea cronici proaste. Cand citesti despre concertele din epoca lui, despre cele din perioadele urmatoare, apar frecvent opinii nefavorabile despre orchestratia partiturilor sale, au existat compozitori care au incercat sa ii "imbunatateasca" scriitura simfonica. Mie personal mi-a placut intotdeauna foarte mult maniera sa componistica si cred ca si in domeniul orchestratiei ramane fantastic si original. De aceea ma simt in postura unui avocat al unor versiuni cu un ansamblu de instrumente de coarde avand proportii deloc uriase.

● Ce reprezinta muzica lui Schumann pentru pianistul Christian Zacharias?
● Robert Schumann este in mod categoric unul dintre cei mai mari, cei mai originali compozitori care au scris vreodata pentru acest instrument. Am putea poate sa spunem si ca este unul dintre cei mai "romantici" comparativ chiar cu alti contemporani ai sai. De exemplu, despre Chopin am putea spune ca era de fapt mult mai traditional. Daca ne referim apoi la Brahms – si el poate ficonsiderat mult mai reticent la inovatii, privind mai degraba spre trecut. Schumann, chiar in primele piese pentru pian, este – din punctul meu de vedere – cel mai original Romantic. Urmeaza apoi liedurile, partiturile de muzica de camera si abia apoi vin simfoniile. De aceea mi s-a parut logic sa ma indrept (dupa diferite experiente interpretative in piese solistice pentru pian sau camerale) spre lucrarile orchestrale mari, spre cele patru simfonii.

● Comparativ cu prezentele trecute ale Dvs si ale Orchestrei de camera din Lausanne la Festivalul Enescu, de aceasta data acordati un spatiu foarte restrans creatiei camerale. Doar Arabesca pentru pian..
● Da, pentru ca avem acum programe ample... este deja mult... Sunt cele patru simfonii, Concertul pentru pian, cele doua ample Konzertstücke, mai figureaza apoi si concertul pentru violoncel...
Ceea ce am putea spune ca lipseste din lista opusurilor importante (si aici ar fi , poate, un semn de intrebare) este Concertul pentru vioara, pentru a o oferi o imagine totala, completa asupra creatiei schumanniene de aceasta factura. Dar programele ar fi devenit poate prea lungi. Totusi, pentru seara in care muzica era mai... putina ca numar de minute, m-am gandit sa adaug o incursiune in teritoriul creatiei solistice camerale – deoarece publicul ma cunoaste si in aceasta ipostaza, si pentru ca asociem in mod obisnuit numele lui Robert Schumann cu acest tip de literatura muzicala. Cand vorbim despre Schumann, suntem tentati – automat parca – sa ne gandim la paginile pentru pian solo si de aceea mi s-a parut fi resc sa includ si o asemenea piesa pe afi s. Ar fi fost mai lesne de definit portretul acestui compozitor daca am fi venit cu patru programe de concert!

● Sunt convinsa – dupa experienta vizitelor Dvs trecute – ca publicul nostru ar fi fost incantat!!
● Si pentru noi revenirea la Bucuresti, in acest Festival, este o mare bucurie caci am acumulat aici experiente fantastice. As indrazni sa spun ca s-a incetatenit o adevarata traditie a prezentei noastre la Bucuresti cu trei programe, si pana acum lucrurile s-au legat foarte bine in ilustrarea intentiilor noastre repertoriale si de aceea mi s-a parut logic sa abordez in acest an creatia lui Robert Schumann pentru a continua pe aceeasi linie pe care am mers si pana acum.

● Dar de ce Arabesca ?
● Ei bine, aici puteau figasite desigur foarte multe variante... As fi putut alege ceva mai amplu din creatia pianistica a lui Robert Schumann, dar cred ca ar fi fost poate prea mult. Aveam in vedere la un moment dat si Kinderszenen. Privite din afara, lucrurile se prezinta putin diferit. Dar uneori trebuie sa ma mai gandesc si la mine, la tot ceea ce am de cantat in contextul respectiv. Poate ca mai inainte am cantat chiar mai mult decat acum, atunci cand am ales Concerte de Mozart de exemplu, dar in acest caz, cele trei lucrari mari pentru pian si orchestra se afl a deja la limita acelor situatii in care te poti prezenta deopotriva ca pianist si dirijor. Din cate cunosc eu, nu ar mai fi altcineva care sa adopte aceasta dubla ipostaza in asemenea partituri. Sunt mai multi dirijori mari, precum Daniel Barenboim, care canta inca mult la pian si conduc ansamblul din fata claviaturii. Dar nu am auzit despre vreunul care sa prezinte astfel Concertul de Schumann! Este o ampla si dificila arcuire a acestui opus si – din cate stiu – sunt singurul care a riscat sa cante aceasta partitura solistica fara a avea alaturi pe podium un dirijor, si care sa incerce a organiza acest discurs muzical de unul singur, din fata claviaturii... De aceea am vrut sa aleg dintre lucrarile solo ceva mai "lejer", asa cum este si aceasta Arabesca. Ea contribuie la intregirea programului, la o imagine mai completa a lui Robert Schumann pe care am vrut sa o conturam.

● Colaborati cu violoncelistul Antonio Meneses in Concertul pentru violoncel si orchestra de Schumann...
● Da, iata ca programul de aici reprezinta pentru mine si o ocazie de a canta alaturi de acest muzician pentru intaia data. Ma bucura foarte mult colaborarea, caci este un solist, un violoncelist pe care il cunosc si il apreciez mult. A fost foarte binevenita aceasta dorinta a organizatorilor Festivalului de la Bucuresti.

×
Subiecte în articol: festivalul george enescu 2011