Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am înțeles cu toții de-a lungul istoriei că reprezentăm o forță atunci când suntem uniți, dar deopotrivă am cunoscut momente în care am fost neputincioși, tocmai ca efect al divizării noastre.
Unirea din 1859 a reprezentat un pas important către împlinirea unui ideal național. Dacă Unirea a făcut neamul nostru mai mare, coeziunea umană a făcut România mai puternică.
Cu ocazia aniversării a 163 de ani de la Unirea Principatelor Române, Opera Națională București sărbătorește Unitatea prin Diversitate, printr-un concert dedicat acestui eveniment.
Programul dedicat Unirii Principatelor Române este următorul:
Șapte cântece pe versuri de Clement Marot, pe muzica lui George Enescu
Soprana Cristina Fieraru
La pian Cătălin Răducanu
Muzica celor Șapte cântece a păstrat peste timpuri spiritul renascentist al epistolelor versificate de la Curtea franceză a lui Francisc I si a Marguerittei de Navarra (secolul al XVI-lea).
“Revedere” de Mihai Eminescu
Recită Teodora
Elegia Revedere redă dialogul omului frământat de întrebări existențiale cu natura veșnică, pentru care trecerea anilor reprezintă o ciclicitate a vieții. Universul se menține etern, în timp ce “Numai omu-i schimbător/ Pe pământ rătăcitor”.
“Ce te legeni ?...” de Mihai Eminescu
Recită Radu Ștefan Bănică
Sentimentele de profundă admirație pe care Eminescu le-a nutrit pentru folclorul românesc abundă în majoritatea poeziilor sale. "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar ", spunea Mihai Eminescu, iar poezia Ce te legeni ?... reprezintă încă o dovadă în plus a faptului că "poezia populară este expresia cea mai scurtă a simțământului și a gândirii".
“Sonata a III-a op. 25 pentru pian și vioară” de George Enescu
Gabriel Gîțan - pian și Mircea Dumitrescu - vioară
“Poveste sentimentală” de Nichita Stănescu
Recită Radu Ștefan Bănică
În „Poveste sentimentală" Nichita Stănescu dă viață, în stil grandios, unor mari teme existențiale (Iubirea și Creația). Reflecția filozofică asupra acestora, imaginile neobișnuite, metaforele subtile și versul alb sunt doar câteva dintre elementele esteticii neomoderniste cu care ne-a obișnuit poetul.
“Cântec singur” de Nichita Stănescu
Recită Teodora
“Cântec singur” e o revelație a senzațiilor și o expansiune a fiintei ca prezență în Univers. Fericirea de a iubi capătă putere asupra minții și asupra ființei.
Aria lui Zoe din “O scrisoare pierdută” de Dan Dediu
Soprana Marta Sandu Ofrim
La pian Mihaela Vîlcea
Discursul lui Cațavencu din “O scrisoare pierdută” de Dan Dediu
Tenorul Andrei Lazăr
La pian Mihaela Vîlcea
Cațavencu este actorul magistral, dar și simbolul unui politician mereu pregătit să-și asume orice rol, cu orice preț. În lupta electorală conceptele de: țară, popor, progres devin niște forme fără fond, niște lozinci patriotarde și niște pretexte de a ajunge la sufletul auditoriului.
“Sărmane lăutar” din “Lăsați-mă să cânt” de Gherase Dendrino
Tenorul Liviu Indricău
La pian Monica Gemene
“Lăsați-mă să cânt” a fost mereu pentru publicul meloman un prilej de a primi cu profundă emoție și căldură sentimentul de patriotism, de bucurie față de apartenența la niște valori și idealuri comune, dar și de o infinită mândrie în rememorarea istoriei.
“Am crescut?” de Ana Blandiana
Recită Radu Ștefan Bănică
“Cândva arborii aveau ochi” de Ana Blandiana
Recită Teodora
Lied-ul “Bâlci în Aldebaran” de Felicia Donceanu
Soprana Marta Sandu Ofrim
La pian Mihaela Vîlcea
Aldebaran e un sistem binar, o stea dublă cu două componente ușor de observat prin instrumente astronomice mici și medii. Este cea mai luminoasă stea din constelația Taurus. Situată la circa 65 de ani lumină de Soare, ea este cea de-a 14-a cea mai strălucitoare stea de pe Cerul Nocturn. Un bâlci în Aldebaran poate fi pentru noi toți un prilej de a experimenta credințe și eresuri, așteptări și dorințe, căci stelele au fost mereu pentru noi surse de noroc.
