Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Paul Cernat, critic și istoric literar, șarmant evocator al personalităților culturale, are cuvântul: „Radu Boureanu a fost, printre altele, și dramaturg (realist-socialist - vezi Cazul Bennet, în colaborare cu Horia Deleanu, Lupii, Satul fără dragoste, Fata de pe Mureș etc.), prozator, jurnalist, pictor și critic de artă (albume despre Holbein și Degas), memorialist (bun portretist în volumul Văzuți în oglinda timpului), actor cu studii la clasa Luciei Sturdza-Bulandra și traducător din literaturile rusă, flamandă și valonă”.
Cherhana pentru Sadoveanu
Coarde întinse: „Mama sa era o profesoară de origine franceză (Jeanne Michel), iar tatăl, Eugen Boureanul, un autor abundent de romane eroico-istorice, precursor ignorat al unor Dumitru Almaș sau Grigore Băjenaru (era la rândul lui fiul unui poet cu obârșii boierești moldovene, Gheorghe Boureanul, autor de tratate de tactică militară în Primul Război Mondial). Radu a debutat în revista ieșeană Lumea, la începutul anilor ’20, cu un poem ludic dedicat lui... Mihail Sadoveanu (Cherhanaua de altădată, cherhanaua de acum), care nu-l anunță defel pe modernistul de mai târziu, autor de pasteluri diafane și meditații lirice abstracte...”.
Sub zodia realismului socialist
Pe dinainte: „Împreună cu Zaharia Stancu a editat, în 1932, revista Azi, iar în 1932 debutează editorial cu reprezentativul Sbor alb (serafic, cu folclorizări animaliere simbolice de tip După melci), urmat de erotizatul Golful sângelui (1936) și mai întunecatul Caii de Apocalips (1939). Odată cu retoric-umanitaristul, acuzatorul Sângele popoarelor (1948) discretul modernist de stânga intră sub zodia realismului socialist. Va ilustra, de altfel, până târziu lirica oficială în florilegii de profil și texte omagiale. Un poem pe linie din revista Contemporanul, Trei cosași (1949) îi va inspira pseudonimul Radu Cosașu lui Oscar Rohrlich, aka Radu Costin”.
Reîntoarceri (la bătrânețe)
Mai departe: „Radu Boureanu a revenit la modernism în plachetele lirice (Inima desenantă, Cheile somnului, Cocoși de vânt, Solara noapte, Piramidele frigului, Mâinile orelor ș.a. până la crepuscularele Oceanul întrebărilor, Albastra umbră a tristeții și Dulce uragan, de la sfârșitul anilor 1980). Ca prozator, a publicat în 1936 o biografie romanțată a spătarului Nicolae Milescu, romanele Fata din umbră (1936) și Enigmaticul Baikal (1937), proză agreabilă de călătorie (Între Marea Neagră și Marea Albă), nuvele realist-socialiste, întorcându-se la bătrânețe spre eposul patern, în Frumosul principe Cercel (1978)”.
À la Voronca, Vinea, Maniu
În ce are mai bun, poezia lui, subtilă, dar fără pregnanță, e o sinteză rarefiată a lirismului modernist interbelic: regăsim în ea, îmblânzite, metaforele genitivale de tip Voronca, transfigurările elegiace de tip Ion Vinea, imagismul rafinat de sursă folclorică și mitologică al lui Adrian Maniu, abstracționisme barbiene, lirismul meditativ al lui Blaga ș.a.m.d. Sângele ei e prea subțiat”.
27 de ani s-au împlinit în 5 septembrie 2024 de la moartea poetului Radu Boureanu.
Citește pe Antena3.ro
„Radu Boureanu a fost, printre altele, dramaturg, prozator, jurnalist, pictor și critic de artă, memorialist, actor…”, Paul Cernat, istoric literar
„În ce are mai bun, poezia lui Radu Boureanu, subtilă, dar fără pregnanță, e o sinteză rarefiată a lirismului modernist interbelic”, Paul Cernat
