Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Îndrumător, în universul select al culturii și al personajelor ei emblematice, ne va fi, ca de atâtea ori, criticul și istoricul literar Paul Cernat. Îi cedăm cuvântul: „Radu Rosetti provenea din rămurosul arbore genealogic al Ruseteștilor, nepot, după mamă, al domnitorului Grigore Alexandru Ghica. Poliglot cu studii în Franța, a renunțat la o carieră (oricum improbabilă) de inginer, dedicându-se mai întâi administrației (sub guvernul conservator al lui Lascăr Catargiu a fost și director al închisorilor...). Devine arhivar la Ministerul de Externe și istoric prețuit de Ioan Bianu, Ioan Bogdan și Vasile Pârvan”.
Despre unguri și țărani răsculați
În continuare: „Contribuții importante de istorie socială și instituțională: Despre clasele agricole din Moldova (1888), Despre unguri și episcopiile catolice din Moldova (1905), Despre cenzură în Moldova (1907), Pentru ce s-au răsculat țăranii? (1907), Pământul, sătenii și stăpânii din Moldova (1907), alături de contribuții genealogice la istoria unor familii boierești și cronici monografice ale unor moșii moldovene, dintr-o perspectivă critică la adresa marii proprietăți funciare care-l apropie de C. Stere și ceilalți poporaniști (a colaborat asiduu în paginile Vieții Românești). O importanță aparte are studiul La Roumanie et les Juifs, tradus și în engleză (1903)”.
Maliție evocatoare și minuție documentară
Mai mult: „Sub titlul O partidă de stos, Radu Rosetti a ambiționat să scrie o cronică exhaustivă pe baza strângerii tuturor documentelor disponibile, despre participarea românească la Primul Război Mondial. Radu Rosetti a fost și un arhivar al memoriei familiale în literatură. Aproape uitat azi, dar solid, cu toate lungimile sale, romanul istoric Cu paloșul! (1905, publicat în foileton în ziarul Epoca și proiectat într-o medievalitate eroică) reține atenția prin minuția realistă a reconstituirii de medii. Inspirat de poveștile auzite de la robii țigani de pe moșia părinților (Căiuți) și cu un caracter monografic, Păcatele slugerului (1912), explorează cu vervă realistă, simț al oralității, maliție evocatoare și minuție documentară, conflicte sociale dintr-o Moldovă rurală în preajma domniei lui Cuza, urmărind destinul unei familii boierești cu obârșii spaniole și trecut fanariot, dar cu un prezent dominat de idei reformatoare”.
Povești moldovenești
În completare: „Povești moldovenești (1920) și Alte povești moldovenești (1921) sunt secvențe fabulatorii din același trunchi comun, cu rădăcini autobiografice date «pe față» în Amintirile publicate în trei părți: Ce am auzit de la alții (1922), Amintiri din copilărie (1925) și Amintiri din prima tinerețe (1927, postum). Ele sunt, indubitabil, capodopera sa, reeditată în repetate rânduri (inclusiv în anii 2000). O fermecătoare panoramă epică a măririi și decăderii unei clase boierești scrutate cu un amestec de jovialitate și melancolie a lucrurilor care, inevitabil, trec”.
Tată de general ucis de comuniști
Printre cele din urmă repere biografice: „Radu Rosetti e tatăl lui Radu R. Rosetti, el însuși genealogist și memorialist important, autor al unor jurnale politice și al unei trilogii de Mărturisiri despre Primul Război Mondial și actorii săi, în care concretizează proiectele părintelui său (transformat în personaj). Ofițer de carieră ajuns general, Rosetti fiul va fi inculpat, fără probe, după 1945, pentru intrarea României în război pe frontul de Est. A murit în 1949 la Închisoarea Văcărești”.
„Amintirile publicate în trei părți: Ce am auzit de la alții (1922), Amintiri din copilărie (1925) și Amintiri din prima tinerețe (1927, postum) sunt, indubitabil, capodopera lui Radu Rosetti”, Paul Cernat, critic literar
„Radu Rosetti provenea din rămurosul arbore genealogic al Ruseteștilor, nepot, după mamă, al domnitorului Grigore Alexandru Ghica”, Paul Cernat, critic literar
„Sub titlul O partidă de stos, Radu Rosetti a ambiționat să scrie o cronică exhaustivă, pe baza strângerii tuturor documentelor disponibile, despre participarea românească la Primul Război Mondial”, Paul Cernat, critic literar
