Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În fruntea „Dicționarului”, lecția închinată de distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi „scheilor”. Atenție, vă rog: „Scheau/schei este numele dat de români slavilor sudici (cel mai adesea slavilor bulgari) la primele contacte cu aceștia. Formă veche românească pentru sclavus, slavus (în limba latină). În italiană: schiavo. După trecerea de la latina populară la română, scheau/schiao va fi întrebuințat vreme îndelungată la noi pentru slavii bulgari (înlocuit apoi cu numele de sârb/sârbi - în fapt, bulgari dinspre Serbia/sârbeni, într-o tălmăcire mai precisă, fiind vorba de șopi și bulgari din nord-vestul țării vecine - refugiați la nord de Dunăre -, tot astfel cum ardelenii vor fi socotiți ungureni).”
După căderea Târnovei…
În completare: „Scheii, asemenea aromânilor și grecilor, erau negustori vestiți (dar și constructori). Zonele în care ei poposeau pentru a-și vinde marfa, de la marginea unor cunoscute orașe (Brașov, Câmpulung Muscel etc.), deși locuite majoritar de români, le vor prelua numele. După căderea Târnovei în mâinile turcilor (1393), începând cu prima jumătate a secolului al XV-lea, mulți negustori schei vor prefera să locuiască în apropierea unor cetăți de la noi.”
Nici bulgari, nici sârbi
Dar - revenind asupra unei chestiuni interesante relaționate cu vecinii de la sud/sud-vest de Dunăre - de ce bulgarii de la noi au fost numiți de secole „sârbi”? Gheorghiță Ciocioi: „Ar părea o enigmă. S-a încercat, în veacul de pe urmă, să fie date mai multe explicații. Sud-dunărenii s-au numit într-o mică măsură schei (slavii din Brașov, Câmpulung...). Dar mai ales sârbi. Evident, nu erau sârbi, ci bulgari. Sau nu prea erau nici bulgari.” Atunci? „Pe unii îi știm din vremea lui Paul de Alep, care se mira de grădinile bine chivernisite ale bulgarilor de la Vidra. Cercetările etnologice de teren (nu sunt deloc puține, dar cine să ia aminte la ele, de-ar fi să pomenim doar de cele de după 1990 ale lui T. Balkanski) demonstrează limpede că majoritatea celor strămutați de la sud de Dunăre în Valahia (grădinari, dar și vițelari), unde au format mici cătune, proveneau, după grai, din vestul actualei Bulgarii, de la granița sârbă.”
Șopii, ungurenii Bulgariei
Se revendicau drept bulgari? „Nu chiar. Fiind șopi (minoritate disputată sângeros în ultimii 150 de ani între Bulgaria și Serbia, locuind în ambele țări, considerată chiar popor aparte), timoceni-slavi, macedo-slavi. Cu alte cuvinte, nu vorbeau limba bulgară (dialectul târnovean, oficial), ci dialectul macedonean (devenit ulterior limbă), ori aveau o conștiință locală, socotindu-se dinspre Serbia. O zonă cu anumite particularități lingvistice în Imperiul otoman, așadar, pe când Bulgaria nu exista ca stat. Dinspre Serbia este, în parte - doar, geografic -, asemănător cu termenul de ungurean de la noi. Din părțile Ardealului. Ori tot astfel cum se spunea Ungro-Vlahia.”
Sârbenii și migrația grădinărească
Tot aici: „Cu siguranță, sârbii (ori mai degrabă sârbenii - termenul sârbi/sârbeni aproape se confundă fonetic în graiurile slave locale ale zonei date) de la noi erau, totuși, mult mai aproape de bulgari ca limbă, decât de sârbi. Migrația grădinărească nu putea proveni în România, pe de alta parte, din Deliorman (partea de nord-est a Bulgariei), unde locuitorii majoritari erau turco-persani), din Câmpia Mariței, Rodopi, Munții Rilei... Satele de sârbi (ungurenii bulgarilor) de la noi își dovedesc limpede, până astăzi, locul de proveniență. Deloc greu de cercetat.”
Cu mai multe tăișuri
Mai departe, cercetând „Dicționarul cultural” în dreptul unei expresii care a scris istorie în Balcani - „Capul plecat sabia nu-l taie!”: „La turci, proverbul - susțin unii români - ar fi cu totul pe dos: capul plecat va fi tăiat de sabie. - Nici pomeneală însă, în ultimul caz!”, aprecia etnologul Gheorghiță Ciocioi. Mai mult: „Ori poate că e vorba doar de o glumă la mijloc. Proverbul, așa cum îl știm, e la origine unul turcesc, răspândit la toate popoarele balcanice. După turci, își are începuturile în Coran (sunt nu puține studii despre proverbele turcești inspirate de Coran).” Amănunțit: „În turcă, sună astfel: Eğik başı, kılıç kesmez!, având exact înțelesul de la noi. Proverbul cunoaște mai multe variante (legate de îndurare la plecatul capului, netăierea gâtului etc.). Turcii au însă, da, și un proverb despre viclenia plecării capului cuiva. Un astfel de cap plecat/strâmb ar putea tăia/frânge multe săbii (eğri başı kılıç biçer).” Bine spus!
Citește pe Antena3.ro
Nume cu înțeles uitat
Neagoe - Negoslav - Cel ce prețuiește cinstea
„Numele Sfântului Neagoe Basarab ne este cunoscut tuturor. Legat pe veci de faimoasa monastire a Argeșului. Semnificația numelui său, astăzi, ne scapă însă. Chiar dacă Neagoe e încă un nume prezent la români. Neagu, Neaga, Neguș, Negoiță etc. ne sunt și ele bine știute. Până mai ieri - primite la Botez; în zilele noastre, nume de familie. La bulgari, sârbi și macedoneni se întâlnesc mai cu seamă sub formele: Negoslav, Negoslava, Negoș, Neagul, Negul, Nego, Neagol, Neaga, Nega, Neguș, Neagula etc.”
Dispărut la români și la bulgari
Pe îndelete: „Numele întreg, întru început, a fost Negoslav, păstrat astăzi la sârbi (întâlnit destul de des), la bulgari și români fiind aproape dispărut de câteva veacuri, păstrându-se, în general, în forme prescurtate (așa cum au rămas Vlad de la Vladimir și Vladislav, ori Boris de la Borislav). Negoslav are înțelesul de cel ce prețuiește, iubește slava, cel ce ține la cinstea sa (urarea la Botez fiind: să fie slăvit cu aleasă cinstire), neguva tălmăcindu-se din limbile slave balcanice prin a avea grijă, a prețui, a hrăni, a ține la. Așadar, cel ce se ostenește să rămână curat, bucurându-se de cinste.” Nu în ultimul rând: „Neacșu vine din Neagoe, e un diminutiv.”
Pricop
„Inițial, nume de Botez. Dat celor născuți pe data de 8 iulie, de ziua Sfântului Mare Mucenic Procopie (Pricopie).”
Cuțaru
„Nume întâlnit în sudul țării. Provenit de peste Dunăre. Din dialectalul kuț (bg.) - șchiop; kuțar - om șchiop. Kuțar, la bulgari, era un nume protector (și șchiop de s-ar naște, ori de-ar purta numele de Șchiopu’, să trăiască și fie sănătos), devenit mai apoi nume de familie. În unele cazuri, e vorba doar de o poreclă, cu înțelesul de șchiopea, șchiopârlanu’ - înregistrată în timp ca nume de familie.”
Vilea/Vila
„Nume rar, întâlnit la noi și în Balcani. Prescurtare din Vavila. Nume de sfânt din calendarul ortodox. Dat celor născuți în ziua pomenirii acestuia (4 septembrie). Vilea - masculin, Vila - feminin.”
Suciu
„Nume de origine maghiară, desemnând inițial o meserie: szűcs = blănar. Folosit, în general, în Ardeal pentru românii cu o astfel de îndeletnicire.”
Material secundar (cu foto 5)
Pastila de religie
Șiiții din Deliorman migrează spre Tirana?
La „Pastila de religie”, despre un grup etnic misterios, pripășit la sud de Dunăre: „După Athos (autonom) și Vatican (suveran), faimosul ordin musulman bektași (șiit), alungat de turci (sunniți și republicani) de pe Bosfor, e pe cale de a crea un stat la Tirana (cca. 10 ha. suprafață). Guvernul albanez e gata să recunoască noua entitate statală fără rezerve.”, remarca etnologul Gheorghiță Ciocioi. Cele din urmă lămuriri: „Adepții ordinului pot ciocni chiar un pahar cu vin și nu au obligația să meargă la Mecca. Cei mai mulți șiiți din Balcani se află în Deliorman (Bulgaria), în imediata apropiere a graniței cu România (în dreptul Bărăganului). Comunitatea șiită deliormăneană (bektași, kîzîlbași etc.) numără peste 300.000 de adepți, exilată fiind la Dunăre de către sultanii turci în jurul anului 1500.”
„Scheau/ schei este numele dat de români slavilor sudici (cel mai adesea slavilor bulgari) la primele contacte cu aceștia. Formă veche românească pentru sclavus, slavus (lat.). În italiană: schiavo.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Scheii, asemenea aromânilor și grecilor, erau negustori vestiți (dar și constructori). Zonele în care ei poposeau pentru a-și vinde marfa (Brașov, Câmpulung Muscel etc.), deși locuite majoritar de români, le vor prelua numele.”, Gheorghiță Ciocioi
„Dinspre Serbia este, în parte - doar, geografic -, asemănător cu termenul de ungurean de la noi. Din părțile Ardealului. Ori tot astfel cum se spunea Ungro-Vlahia.”, Gheorghiță Ciocioi
„Cei mai mulți șiiți din Balcani se află în Deliorman (Bulgaria), în imediata apropiere a graniței cu România (în dreptul Bărăganului).”, Gheorghiță Ciocioi
„Comunitatea șiită deliormăneană (bektași, kîzîlbași etc.) numără peste 300.000 de adepți, exilată fiind la Dunăre de către sultanii turci în jurul anului 1500.”, Gheorghiță Ciocioi
