Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Care este originea numelui Lasconi? Etnologul Gheorghiță Ciocioi: „Numele dat este, întâi de toate, unul ușor modificat. În realitate, este vorba de Lăsconi. Un nume ce derivă din Lascu (cu terminație specifică zonei). Întâlnit la noi, în trecut, și ca Lațcu. Folosit de unguri, sârbi, bulgari, români. Lascu este, de fapt, un diminutiv sud-slav (Lasko, Lăzko) pentru Lazo, Lazăr. Așadar, un nume de botez inițial, dat celor născuți de Sfântul Lazăr. În zona Timocului, dar nu numai, pomenirea sfântului, înviat a patra zi din morți de Hristos, se întindea, de fapt, pe două zile, lăzărițele continuându-și și de Florii ritualul lor (kumicene) - legat de cina lui Lazăr și Intrarea Domnului în Ierusalim”.
Slava bisericească și legăturile culturale
Tot aici: „Astfel, Lazko (Lăsko/Lăzko) dni (zilele lui Lazăr) vor deveni uneori nume pentru cei născuți de prăznuirea Sfântului. Laskov/Lăzkov, Lăskovski etc. sunt, de asemenea, nume de familie sârbe și bulgare provenite din numele de botez Lazăr. Slava bisericească, dar și legăturile culturale cu popoarele vecine, din trecut, au dat, iată, și un astfel de nume la români”.
Bună și frumoasă biruință
Ne mutăm atenția înspre Călin: „Călin, Călina, Calinichia, Calinița sunt nume întâlnite destul de des la români. Până spre zilele noastre. Din numele de botez Călin s-au format mai apoi nume de familie precum Călinescu, Călinaș, Calincea etc. Numele dat este răspândit însă mai ales printre slavi: Kalin, Kalina, Kalinin, Kalinovski, Kalikov etc. Kalinka rusească ne este cunoscută și ea (diminutiv, uneori, pentru Kalina; în cazul dat, compoziție a lui Ivan Larionov, de la 1860, legată de arbustul ornamental călin). În unele locuri, la bulgari, numele de Kalina a fost dat după frumoasa floare de călin. Numele de botez Călin este însă o prescurtare sud-slavă a numelui grecesc Kallinikos (în tălmăcire glorios, biruitor; din bună/frumoasă biruință), Călin fiind un nume primit, în trecut, de pruncii născuți în zilele de pomenire a trei sfinți ortodocși din primul mileniu creștin - Calinic de Gangra, Calinic din Frigia și Calinic patriarhul Constantinopolului”.
Când își bagă dracul coada…
O mențiune și pentru Ciolacu, marele perdant al competiției pentru Cotroceni: „Ciolacu = ciungul. Om cu un singur braț, cu mâna sau degetele retezate (din turcă)”. În continuare, pentru că se și potrivește contextului alegerilor din România, o expresie „cu înțeles uitat” - apreciază distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi -, una îndrăgită și des folosită de români, am zice noi: „A-și vârî (băga) diavolul coada (undeva)”, ori pur și simplu „a-și vârî cineva coada”: „Cu sensul de urzire de intrigi, uneltiri care provoacă ceartă, discordii, neînțelegeri. Calchiere a unei expresii slave (întâlnită mai ales la sud de Dunăre), în care ко̀зън /козни (koză’n/kozni) are înțelesul de intrigă/intrigi, uneltire/uneltiri. Acestea fiind mai cu seamă aduse între oameni de diavol (diavolski kozni). Koz(n)ile își au orginea în verbul kova (sl.) - a meșteșugi ceva, a forja, urzi, prelucra. Ocupație a celui rău, dar și a oamenilor (ultimii, evident, fără coadă)”.
Un stereotip vizavi de o realitate etnopsihologică
Mai departe, o expresie pe care am mai abordat-o la „Dicționar”, dar care merită atenția noastră, mai ales că informațiile au fost rotunjite recent: „Cine se îneacă la mal?”. Din nou Gheorghiță Ciocioi: „Te îneci ca românii/vlahii la malul Dunării este una dintre cele mai populare zicale bulgărești în care sunt menționați românii/vlahii. Apărută în timpuri îndepărtate, și-a schimbat astăzi formularea și specificitatea, fiind folosită pentru a ironiza o persoană cu ambiții neîmplinite, ce renunță la ceva în ultimul moment. Totuși, ea exprimă, în general, atitudinea bulgărească față de români/vlahii din Timocul bulgăresc și dorința lor de a se prezenta, chipurile, altfel decât sunt. Un stereotip fundamental vizavi de o realitate etnopsihologică, pătruns și în literatura de specialitate (Blagovest Negulov, Balkanski identicinosti, Sofia)”.
Legenda a doi regi mitici: Vlas și Slav
„Dar - nota bene - înțelesul expresiei Te îneci ca românii/vlahii la mal nu are legătură cu zicala românească a se îneca ca țiganul la mal”, ne-a atenționat etnologul și traducătorul Gheorghiță Ciocioi. Dar? „O legendă bulgărească leagă și îi desparte pe bulgari de români prin relațiile dintre doi regi mitici: Vlas și Slav. Cei doi erau frați, însă s-au despărțit după ce regele Slav s-a așezat cu lucrătorii pământului slavi la sud de Dunăre, iar regele Vlas a rămas cu vlahii crescători de vite în pământurile de la nord de fluviu. Mai târziu, regele Vlas a trimis băieți vlahi să-și caute soții printre fetele slave, însă din pricina unei furtuni vlahii nu au ajuns pe malul celălalt cu bărcile lor și s-au înecat la malul Dunării (a se vedea B. Iliev, Bălgarski leghendi, Sofia, 2001, pp. 47-49)”. În completare, o explicație: „Sunt lămuriri pentru cei care caută temeiuri în realitate, încurcând, din neștiință, planuri, simboluri, mentalități, modele culturale etc.”.
Citește pe Antena3.ro
Pastila de religie
Icoană de familie din Bucovina
Astăzi, la „Pastila de religie”, o caldă (re)aducere în actualitate a unei istorii extraordinare redate de Gheorghiță Ciocioi în Lumea Credinţei, nr. 1 (30), ianuarie 2006: „Th. V. Stefanelli, un student aromân la Viena, în perioada Serbărilor de la Putna, din anul 1871, îşi nota în însemnările sale: Nu poţi să fii prieten cu Epaminonda Bucevschi, fără să devii, musai, prieten de suflet şi cu Mihai Eminescu. Epaminonda Bucevschi, realizatorul părţii artistice a Serbărilor de comemorare a Sf. Ştefan cel Mare, a fost unul dintre cei mai de seamă pictori români din Bucovina. Născut la Iacobeni, pe data de 3 martie 1843, Epaminonda Bucevschi va urma gimnaziul şi Teologia la Cernăuţi. Consistoriul Episcopal, prin Fondul Religionar Ortodox Român, îl trimite, în 1868, pentru studii aprofundate la Viena. Revine adeseori în Bucovina. Pictează, printre altele, Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi. Realizează multe lucrări de seamă, precum portretul episcopului Daniel Vlahovici al Bucovinei, în atelierul său de la Viena, ori în cel din Cernăuţi, unde era vizitat adesea de mulţi patrioţi români. Se stinge pe data de 13 februarie 1891, fiind îngropat în Cimitirul Central din Cernăuţi”.
Minune în casa lui Ursu din Cernăuți
Tot înainte: „În 1875, una din pânzele lui Epaminonda Bucevschi, reprezentându-l pe Iisus în Duminica Tomei, avea să fie cumpărată de un tânăr de 24 de ani din Cernăuţi. Eminescu se afla în acea zi în vizită la bunul său prieten. Deşi la fel de tânăr, poetul avea să-l felicite pe cumpărător: Tinere, bună alegere ai făcut! Icoana a fost moştenită de unul dintre băieţii familiei Ursu din Cernăuţi. Cuvântul poetului se va dovedi profetic. Pe data de 25 martie 1944, familia Ursu, din centrul Cernăuţiului, trăia clipe de coşmar. Ruşii se aflau la doar câţiva kilometri de oraş. Lumea alerga cu disperare pe străzi, iar pe buzele tuturor - doar rugăciuni, jale şi, cel mai adesea, cuvintele România şi refugiu. Tata avea 40 de grade temperatura, şi nu se putea ridica din pat. Sora mea, de 8 ani, era de asemenea foarte bolnavă, iar mama era cuprinsă de o panică cumplită - îşi aduce aminte doamna E. Ursu. La căpătâi - icoana Mântuitorului. Mama s-a repezit la icoană: Iisuse, nu ne lăsa! A aţipit, se pare, plângând şi suspinând: Iisuse, nu ne lăsa!”.
Întoarcerea binelui
Urmarea? „Într-o clipită l-a văzut pe Domnul, mângâind-o: Cel ce vă va duce în România - i-a spus şi numele localităţii - este în drum spre voi. Va sosi îndată. S-a trezit înfiorată. Nici nu ştia dacă a adormit ori dacă a fost aievea! A început să tragă de tata, care-i tot repeta: Unde să mergem, femeie? Nu vezi cum suntem?! În 15 minute a bătut la uşă un domn, care avea un mic camion. Tata îl scosese dintr-o mare încurcătură, cu 5 ani în urmă. Aproape că uitase binele făcut. În acea zi, acel om putea să câştige milioane de lei. Nu a vrut asta. V-aţi pregătit? Unde vreţi să vă refugiaţi? - a întrebat-o pe mama. Am luat din casă doar câteva lucruri necesare la drum. Mama a dat jos icoana din ramă, a rulat-o, şi am plecat din vechea Românie spre… România. În 30 de minute am ieşit din Cernăuţi”.
Vis de iarnă
Încheierea: „Iisus în Duminica Tomei se păstrează astăzi în casa martorei acelor evenimente cutremurătoare. Dimensiunile icoanei, ce poartă semnătura lui Epaminonda Bucevschi, sunt de 1,25/0,8 m. Într-o modestă casă din Bucureşti, privind pe Iisus în Duminica Tomei, visez, în iarnă, la Cernăuţiul de odinioară, şi parcă aud peste veac glasul profetic al lui Eminescu: Tinere, bună alegere ai făcut!”.
„Numele Lasconi este, întâi de toate, unul ușor modificat. În realitate, este vorba de Lăsconi. Un nume ce derivă din Lascu (cu terminație specifică zonei)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Lascu este, de fapt, un diminutiv sud-slav (Lasko, Lăzko) pentru Lazo, Lazăr. Așadar, un nume de botez inițial, dat celor născuți de Sfântul Lazăr”, Gheorghiță Ciocioi
„Numele Călin este răspândit mai ales printre slavi: Kalin, Kalina, Kalinin, Kalinovski, Kalikov etc. Kalinka rusească ne este cunoscută și ea (diminutiv, uneori, pentru Kalina)”, Gheorghiță Ciocioi
„Numele de botez Călin este o prescurtare sud-slavă a numelui grecesc Kallinikos (în tălmăcire glorios, biruitor; din bună/frumoasă biruință), Călin fiind un nume primit, în trecut, de pruncii născuți în zilele de pomenire a trei sfinți ortodocși din primul mileniu creștin”, Gheorghiță Ciocioi
„A-și vârî diavolul coada” este o calchiere a unei expresii slave (întâlnită mai ales la sud de Dunăre), în care ко̀зън /козни (koză’n/kozni) are înțelesul de intrigă/intrigi, uneltire/uneltiri”, Gheorghiță Ciocioi
