Tainele Sfintei Filofteia, protectoarea Țării Românești

Sfânta Filoteia/ Filofteia, copila de 12 ani ucisă de propriul tată pentru că împărțea mâncarea propriei familii săracilor din jurul cetății Asăneștilor (azi, în Bulgaria), este prăznuită de români an de an, la 7 decembrie. Dar îi cunosc ei oare istoria?

Poveștile crescute în jurul Sfintei Filofteia, trăitoare la începutul secolului al XIII-lea în cetatea-capitală Târnovo, la sud de Dunăre, adusă ulterior în Valahia unde moaștelor ei îi sunt atribuite și astăzi puteri miraculoase, au incitat de-a lungul a opt secole imaginația credincioșilor: când, în ce context și cum au fost trecute osemintele (considerate) sfinte ale Filofteiei în Curtea de Argeș? Apoi, a fost Sfânta Filofteia o „muceniță”, o martiră, ori o „cuvioasă”, a sfântă provenită din rândul călugărițelor? Sau e vorba de două personaje diferite? Vom încerca limpezirea acestor „mistere” cu sprijinul antropologului Gheorghiță Ciocioi, pasionat cercetător al culturii balcanice.

Sbornicul de la Loveci

Îi cedăm, deci, cuvântul: „Studiul preotului profesor Paraschiv Angelescu («Biserica Ortodoxă Română», nr. 1-2, ianuarie-februarie 1936), ce caută să facă lumină în privința avansării unei date precise, de către D.R. Mazilu («Memoriile secțiunii literare», Academia Română, seria III, Tom 6, 1932-1934), legată de aducerea moaștelor Sfintei Filofteia la Curtea de Argeș, se apleacă asupra informațiilor cuprinse într-un vestit Sbornic sud-dunărean («de la Loveci»), păstrat într-o copie de la jumătatea secolului al XV-lea, ori începutul celui de-al XVI-lea”. 

Cuvioasă, nu muceniță

Și? „Manuscrisul în cauză amintește că moaștele Sfintei Filofteia, «a cărei viață a fost scrisă de Sfântul Eftimie» (așadar, fără vreun dubiu cuvioasă, nu muceniță) se aflau la Curtea de Argeș («Filoteia Arghișka»). Constantin Filosoful din Kosteneț, pomenit în Sbornic, îl va căuta, în jurul anul 1400, pe Marele Patriarh de Târnovo, surghiunit de turci, după 1393, la mănăstirea Bacikovo, aflându-l însă trecut la cele veșnice. Cert rămâne un singur fapt, fiind greu de spus dacă la recopierea Sbornicului s-a adăugat, ori exista deja această însemnare, legată de Sfânta Filofteia: alegând varianta de pe urmă, după anul 1450, cel târziu spre 1530, la sud de Dunăre se știa că moaștele Sfintei Filofteia se aflau în Valahia”.

Icoane împreună

În completare: „Înalt Preasfințitul Calinic al Argeșului, în lucrarea «Sfânta Muceniță Filofteia, opt secole de la martiriu» (Curtea de Argeș, 2018) e de părere că «foarte adesea, icoanele Sfintelor Filoteia și Parascheva sunt reprezentate împreună, poate și pentru că Moaștele lor s-au întâlnit la Patriarhia din Târnovgrad (astăzi Târnovo)». Dacă luăm aminte la faptul că moaștele Sfintei Parascheva au ajuns la Târnovo în jurul anului 1230, iar Sfânta Filofteia, născută în 1206, a viețuit până la 12 ani aici, fiind strămutată, chiar după martiriu (după «dăruirea» mănăstiriii Curtea de Argeș, așa cum își însemnează mitropolitul Neofit Cretanul în 1746), în capitala Valahiei, faptul nu s-ar fi putut petrece”. 

Trei sfinte, o întâlnire posibilă

Aprofundat? „Admițând că minunea nedesprinderii de la pământ e doar un adaos hagiografic - «amănunt» aflat, la Curtea de Argeș, de la localnici, ori aparținând chiar mitropolitului Neofit, ajuns aici -, în cazul dat, «întâlnirea» între cele două sfinte ar fi putut avea loc, Sfânta Parascheva rămânând la Târnovo până spre 1393, când moaștele sale sunt mutate la Vidin împreună cu cele ale Cuvioasei Filofteia. Prin prezența a două Sfinte Filofteia, în același timp, la Târnovo (Mucenița Filofteia, marea făcătoare de minuni de la Argeș, și Cuvioasa Filofteia, considerată de mai multe scrieri vechi medio-bulgare ca cea mai mare făcătoare de minuni a Târnovei) s-ar putea vorbi, așadar, de o «întâlnire» a celor două Sfinte cu Sfânta Parascheva în cetatea Asăneștilor”.

Un veac, două veacuri

Mai mult: „Presupunând că Sfânta Muceniță Filofteia ar fi adăstat aproape un secol la Târnovo (ajungând în Valahia spre 1290 - «pe vremea lui Negru Vodă»), timpul ar fi fost suficient ca cea de-a doua Filofteia, marea făcătoare de minuni de la Curtea de Argeș, să fie trecută în sinaxarele târnovene, ori să apară în scrierile de aici, după cum apar aproape douăzeci de sfinți târnoveni, în bună parte cu moaște întregi, bucurându-se ea de o cinstire asemănătoare cu cea a Cuvioasei Filofteia. Mai mulți istorici și teologi de la noi (să amintim doar de pr. acad. Mircea Păcurariu) consideră că Sfânta Filofteia ar fi adăstat însă aproape două veacuri la Târnovo, ajungând la Vidin, după care va trece în Valahia în jurul anului 1400. Îndestulătoare vreme ca sfânta muceniță să aibă chiar o viață pe larg, de această dată, asemenea Cuvioasei Filofteia, în vestitele «Vieți de Sfinți de la Târnovo» ale Sfântului Patriarh Eftimie”.

Picioare retezate de la glezne

„Pr. Mircea Păcurariu crede că de la Târnovo la Vidin a ajuns doar o singură Filofteia - Cuvioasă, în cetatea Asăneștilor, dar «trecută» apoi în Valahia ca Muceniță, ținând seama de evlavia și cultul sfintei în zilele noastre - a urmat antropologul Gheorghiță Ciocioi. Că în 1653-1656, Paul de Alep, la Curtea de Argeș, constată că localnicii nu mai cunoșteau viața Sfintei Filofteia, însemnându-și că Sfânta avea capul tăiat, e o certitudine. Mitropolitul Valahiei, Neofit Cretanul constată și el, în 1746, că picioarele Sfintei erau retezate de la glezne. Viața Sfântului Nicodim de la Tismana, din 1763, o va pomeni doar ca «Sfânta Filofteia»”.

Vieți trasate după tipar impus

În plus: „La porunca Mitropolitului Neofit Cretanul, în 1778, Episcopul Chesarie al Râmnicului o menționează sumar în prefața Mineiului de pe luna noiembrie, ca muceniță. Pentru întâia oară într-o carte destinată cultului. Cel dintâi manuscris cu o viață a Sfintei, pe scurt, cuprinzând varianta hagiografică a Mitropolitului Neofit Cretanul, datează din 1803, ierarhul dorind să aibă de acum o «viață» a Sfintei, în lipsa oricărei însemnări precise în privința dată. În 1811, va fi redactată o altă «viață» a Sfintei Filofteia, mai pe larg, tot după modelul trasat de Neofit, în Viețile Sfinților de la Neamț”.

Indiciile picturilor din biserica „Sfântul Nicolae Domnesc”

În siajul „tainelor” relaționate cu Sfânta Filofteia: cum contrazice o pictură din biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” de la Curtea de Argeș faptul că moaștele Sfintei Filofteia au fost aduse la nord de Dunăre în anul 1218, „pe vremea lui Negru Vodă”. Răspunde, ați ghicit, Gheorghiță Ciocioi: „Pe scurt, după unele sinaxare (doar românești, de secol XIX), Sfânta Filofteia s-ar fi născut la Târnovo în anul 1206, în timpul Asăneștilor, fiind martirizată la vârsta de 12 ani (1218), când a fost adusă (nevoind să se ridice de la pământ până la «ultima dăruire»: Valahia) la Curtea de Argeș «de către Radu Negru Vodă»”. 

Confuzii

Așa… „După viața Sfintei Filofteia, scrisă de Sfântul Patriarh Eftimie de Târnovo, în timpul Asăneștilor, aceștia au adus de la Polivot/ Molivot (Tracia), în cetatea lor, moaștele Sfintei Cuvioase Filofteia. - Cel mai probabil, la ce nume dădeau slavii, prin Biserică, prin traducerea mai tuturor numelor, dacă vreo sfântă s-ar fi născut la Târnovo, s-ar fi numit cu totul altfel. - În timpul venirii Patriarhului Macarie, ce a fost însoțit de Paul de Alep, în părțile noastre (1653), aproape că nu se mai cunoștea viața Sfintei, însemnându-se că ar fi vorba de o martiră căreia i s-a tăiat capul”.  

Pierderi și recuperări

Pe repede înainte: „Mitropolitul Țării Românești, Neofit Cretanul, ajuns la Curtea de Argeș, în 1746, își însemnează că Sfânta Filofteia nu ar avea picioarele de la glezne în jos, cultul bisericesc al Sfintei fiind, practic, unul aproape inexistent, viața medio-bulgară constatându-se că e pierdută. În 1751, se vor picta mai multe fresce legate de Sfânta, după cele stabilite de mitropolit și ceea ce se bănuia că ar fi viața Sfintei Filofteia, încercându-se o transpunere în frescă a acesteia (lovită la picior/ picioare de tatăl său, venită de la Târnovo etc) la «Sfântul Nicolae Domnesc». O viață, în scris, mereu completată mai apoi, va fi alcătuită pentru prima oară abia după anul 1800”.

Inscripții în românește, cu litere chirilice

Adăugat: „În ciuda acestui fapt, după 1850, apar noi date că mănăstirea ar adăposti o cuvioasă. Pe stâlpul din stânga (partea de nord, de dinaintea altarului bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, s-a pictat astfel, la 1751, scene din viața Sfintei, după trecerea Mitropolitului Valahiei, ca muceniță. Atrage, în mod aparte, atenția scena aducerii moaștelor Sfintei la Curtea de Argeș. Între cei ce asistă la primirea moaștelor, sunt înfățișați Radu Negru Vodă (după cum se credea), arhiepiscopul de Târnovo și doi episcopi valahi. Inscripțiile sunt în românește, cu litere chirilice”. 

Evidențe

Dar, pentru că sigur va urma un „dar”: „Cum Țara Românească va avea doi ierarhi abia din anul 1370, când Vladislav I înființează eparhia Severinului, ca cea de-a doua episcopie a Munteniei, e limpede că transferul moaștelor s-a făcut după această dată. Acestea venind de la Vidin. Or, la Vidin, s-au aflat doar moaștele Sfintei Cuvioase Filofteia - pentru trei ani -, până în 1395, după ce adăstaseră, după aducerea Asăneștilor, aproape două veacuri la Târnovo, când probabil sunt luate, de teama turcilor, ce vor cuceri Vidinul peste un an, în Valahia de către împărăteasa Ana de Vidin - al cărui frate, Vladislav (Vlaicu Vodă), era domn al Țării Românești. Vor fi așezate în ctitoria lui Radu Vodă, e drept, «Negru» dacă vreți”. 

„Filofteia? O sfântă considerată de Biserica noastră muceniță (cu nu puține rescrieri ale vieții sale în decursul timpului), iar de Biserica Bulgară (dar nu numai) cuvioasă...”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog 

Deosebirea dintre „muceniță” și „cuvioasă”? „Mucenița”: femeie care îndură chinuri fizice/ morale pentru ideile, convingerile sale (inclusiv religioase), martiră; „Cuvioasă”: sfântă provenită din rândul călugărițelor, fără să fi fost martiră.

„După unele sinaxare (doar românești, de secol XIX), Sfânta Filofteia s-ar fi născut la Târnovo în anul 1206, în timpul Asăneștilor, fiind martirizată la vârsta de 12 ani (1218)”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog 

„Cum Țara Românească va avea doi ierarhi abia din anul 1370, când Vladislav I înființează eparhia Severinului, ca cea de-a doua episcopie a Munteniei, e limpede că transferul moaștelor s-a făcut după această dată”, Gheorghiță Ciocioi, antropolog

››› Vezi galeria foto ‹‹‹