Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Artiști importanți deplâng, alături de alți mulți români, criza de lideri, ajunsă cronică în România de azi. Și doar știam bine cu toții, din vremuri apuse, că fără o selecție științifică a candidaților, în vederea oricăror alegeri (și care nu are de-a face cu Libertatea și Democrația) nimic nu poate asigura împlinirea așteptărilor electoratului, ca și ale partidelor care, singure, își desemnează candidații (din sânul sau din afara lor). Acesta-i probabil și motivul principal al impasului economic în care ne tot zbatem, iată, de aproape un sfert de veac, supraviețuind, o Țară și un Popor, mai mult din taxe și împrumuturi, într-o inexplicabilă criză de proiecte de dezvoltare economică și socială. Ce blestem pe poporul acesta !
Poate că cel mai mare păcat al nostru, ca popor, este tocmai nepăsarea (sau interesul personal, la unii) cu care tolerăm de-atâta amar de ani, demagogia, campaniile mincinoase, fraudele la alegeri ori râcile, invidiile, ostilitățile meschine, concurența neloială, distructivă, loviturile ”sub centură” dintre partide, dintre putere și opoziție, în dauna dezvoltării armonioase a societății și, de aici, firește, și lipsa celor mai meritoși și competenți candidați, iubitori de Țară și Neam, pe listele funcțiilor publice de maximă importanță și responsabilitate națională – economică și social-culturală. Aproape că am ajuns să numărăm pe degete politicienii demni de a deveni modele de moralitate și înalt profesionalism în societate (în stare să pună înaintea intereselor personale pe cele prioritare ale țării și ale poporului lor !)
De aceea, la competițiile pentru ocuparea funcțiilor politice și administrative, algoritmul partidelor, de pildă, n-ar trebui să îngrădească, în nici un fel, accesul celor mai valoroși și cunoscuți concetățeni, de care dispune țara la un moment dat. Oare nu aceasta ar fi prima îndatorire morală a unor partide serioase, conștiente de răspunderile ce și le-au asumat în fața electoratului ?! În România, principiile morale nu mai au nici o căutare, nici o eficiență, să se fi discreditat ele într-atât ?! De ce am mai plăti atunci, din banii unei populații și așa sărăcite, salarii și indemnizații consistente unor așa-ziși politicieni și parlamentari (unor demnitari fără simțul moralei ?!), dovediți nu o dată, atâția dintre ei, incompetenți și corupți (și agramați pe deasupra !?). Doar pentru a se legaliza și încuraja astfel corupția și pentru a se întinde flagelul acesta ca o caracatiță ? Partidele noastre n-ar trebui să răspundă gravelor semne de întrebare ale unei populații mereu dezamăgite ? N-ar trebui, totuși, să dea chiar socoteală pentru asemenea abateri grosolane de la cea mai elementară etică și să nu se tot mire, cu prefăcută candoare, când le scad procentele de încredere ? Oare nu tocmai fățărnicia lor întreține, public, conflictualitatea, gâlceava penibilă care nu se mai sfârșesc de aproape 25 de ani ?
Așa stând lucrurile, poate că n-ar fi prea târziu să mai învârtim o dată roata Istoriei, având acum drept scut noua generație de politicieni, predestinată parcă să provoace, măcar ea, o altă strategie națională, de schimbare a mentalităților, de responsabilizare a conștiințelor, a MORALEI, a simplului bun-simț și, de aici, firește și a unei competiții politice naționale mature, corecte, cu mult mai onorantă și mai productivă.
Sensibil și inteligent, domnul Victor Ponta (mai mult decât domnul Antonescu !) simte nevoia acestei schimbări, o intuiește (dovadă că a și cerut ministrului Educației definitivarea unui Cod al eticii profesorului), dar pentru a gafa chiar și domnia sa mai puțin, strategia aceasta ar trebui mai întâi concepută la scară națională, pentru absolut toate domeniile de activitate și apoi, foarte bine mediatizată! Și cine să o conceapă mai bine, dacă nu câțiva iluștri specialiști în materie ? Căci, dacă până și profesorii sunt azi suspectați că ar încălca, mulți dintre ei, principiile moralei, ne putem da seama ușor de proporția derapajului la celelalte categorii socio-profesionale. Înseși realitățile ultimului sfert de veac impun, parcă ca pe o lege penală, sancționarea prostului obicei care a contaminat România, acela al încălcării grosolane a tuturor principiilor morale, sub care se ascund, firește, infractori de toate categoriile și de la toate nivelurile. Cauzele acestei degradări pot fi multe. Ele ar trebui mai întâi aflate și mai ales recunoscute, pentru a putea fi și cu adevărat remediate.
S-ar declanșa, astfel, la inițiativa Parlamentului, desigur, cea de-a doua etapă, finală, a Revoluției din 1989, propunându-se românilor obligativitatea respectării unui Cod al Eticii Sociale, ca pe o stringentă nevoie a schimbării de mentalitate, fundamentală ! Și nu cred să fie moment mai prielnic pentru aceasta decât anul electoral 2014, în care au loc alegerile europarlamentare, dar mai ales cele prezidențiale, odată cu încheierea, nădăjduim definitivă, a celei mai negre epoci din istoria neamului nostru. Și poate că, astfel, ne vom găsi mai degrabă, Țară și Neam, NORMALITATEA, pierdută stupid de atâtea nefericite decenii.
