Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Duminică, 07.03, 19:00
TDR – Sala „Iosif Naghiu”
ȘASE COMEDII UȘOARE PENTRU OAMENI TRIȘTI
de Ștefan Caraman, regia Alexandru Nagy
Ștefan Caraman: „Șase comedii ușoare pentru oameni triști e un șirag de perle culese de pe fundul unei mări poluate; perlele sunt curate și limpezi în miezul lor însă scoicile acelea care le-au produs sunt bolnave și triste, aproape că seamănă cu oamenii culegători: preocupați, lacomi, grabiți și egoiști.
Oameni și perle, fiecare contaminând imperfect pe celalalt, fără iubiri absolute, fără eșecuri insuportabile, toate amestecate într-o poveste ocean în care nimeni nu se simte cu adevărat acasă. Am scris piesa aceasta într-una din călătoriile mele după perle, înfrigurat ca aș putea să nu le găsesc și îngrijorat că, descoperindu-le, nu aș fi știut ce sa fac cu ele. Nu știu nici acum, n-o să știu niciodată. La ce bun? Când găsești o comoară se întâmplă întotdeauna ca, la final, să nu-ți mai aparțină, să apară de nicăieri altcineva și să ți-o răpească, iar tu să rămâi doar cu amintirea descoperirii și cu degradeurile de real și ireal care o colorează. Doamnelor și domnilor, eu le-am adus la suprafață. Luați-le, sunt ale dumneavoastră.”
Citește pe Antena3.ro
Luni, 08.03., 19:00
TDR, sala Ion Băieșu
DESPRE TANDREȚE
De Matei Vișniec. Regia: Felix Alexa
Spectacol selectat în cadrul Festivalului Național de Teatru, 2019 - FNT, ediția a 29-a
Vorbim cu delicatețe și umor despre cât de fragilă și complexă este legătura între ființele umane.
DESPRE TANDREȚE – piesa nouă, inedită până azi, a lui Matei Vișniec, se compune din elemente aparent autonome ale unui mozaic de dialoguri, uneori tandre alteori tăioase. Un joc subtil al iluziilor ce întruchipează o „Horă a iubirilor” adusă la zi, cufundată într-o lume alienată și totuși dispusă la umor. În piesa lui Matei Vișniec impresionează simplitatea acțiunii care se suprapune unei infinite complexități a psihologiei personajelor. În același chip, structura aparent lineară a fiecărei secvențe ascunde o mare tensiune, un potențial important pus în valoare de regie și jocul actorilor pentru a naște un spectacol memorabil în toate fațetele sale.
Matei Vișniec:
„Crearea unui teatru al dramaturgilor români este o idee atât de luminoasă şi de necesară!
Personal mă bucur enorm să mă văd jucat pe scena acestui teatru, este ca şi cum m-aş întoarce cu 40 de ani în urmă ca să închid un cerc. DESPRE TANDREȚE este un spectacol născut la incitarea lui Felix Alexa, căruia îi mulţumesc pe această cale. Împreună am ajuns la concluzia că în această lume tot mai violentă şi superficială merită să ne reamintim că undeva există o insulă pe care oricine poate debarca din când în când, dacă vrea să respire puţin, să se distanţeze de vulgaritate şi de fuga spre niciunde. Am putea să o numim Insula Tandreţei. Pe ea vă invităm, dragi spectatori, să petreceţi o oră și jumătate din viaţa dumneavoastră grăbită, şi să reveniţi ori de câte ori veţi simţi nevoia.”
Miercuri, 10.03., 19:00
Sala „Ion Băieșu”
IONA
De Marin Sorescu. Coordonare scenică Victor Ioan Frunză
IONA este un spectacol care pune accent pe bogăția interioară a personajului, textul fiind servit și potențat prin muzica special compusă, interpretată live, iar cei doi muzicieni devin și personaje ale poveștii. Gestul și limbajul corporal capătă o importanță cu totul specială în acest cadru.
Elementele de decor și recuzită au o valoare simbolică și sunt reduse la strictul necesar tocmai pentru a putea oferi spectatorului o deschidere mai mare către imaginar, profunzime și sens.
Întreaga echipă s-a pus în slujba textului cu gândul de a-i respecta dimensiunea suprarealistă, de a o aduce la o expresie teatrală cât mai simplă și mai accesibilă publicului.
Caracterul de „spectacol – concert” face ca toate acestea să fie posibile.
13.03, 19:00
14.03, 19:00
TDR, sala „Iosif Naghiu”
STEAUA FĂRĂ NUME
De Mihail Sebastian. Direcția de scenă Victor Ioan Frunză
Într-un mic orășel de provincie, într-o gară în care nu opresc trenurile rapide, existența blândă și predictibilă a localnicilor este răvășită de sosirea unei scântei din „lumea mare”.
O străină fără bilet și fără acte, fugită din cazino de lângă bărbatul ei, aduce cu ea parfumul subtil și periculos al distracției celor bogați. În brațele unui timid profesor de astronomie, Mona, o stea a sălilor de bal bucureștene, cunoaște dragostea cea mare. Cea adevărată. Cea cosmică. Și o stea primește un nume.
O comedie romantică de o nepământeană duioșie.
Joi, 18.03, 19:00
Sala „Ion Băieșu”
NU SUNT EU
Direcția de scenă Victor Ioan Frunză
Maia Morgenstern - O biografie.
Direcția de scenă: Victor Ioan Frunză
Scenografia: Adriana Grand
Sâmbătă, 20.03, 19:00
TDR – Sala „Iosif Naghiu”
Variațiuni la invențiuni
O poantă muzicală… sau mai multe.
Spectacolul reprezintă o expresie teatrală inedită în peisajul artistic autohton. Punerea în balanță a celor două arte (muzica și teatrul) fără a fi părtinitor cu vreuna dintre ele, ba mai mult acestea susținându-se, potențându-se reciproc și preluându-și rolul celeilalte pe tot parcursul spectacolului, fac din „Variațiuni la Invențiuni Opus. 2” un spectacol de neuitat.
Ce înseamnă asta? Că doi actori tineri și talentați, cu o temeinică pregătire muzicală, își pun chezășie talentul și imaginația într-o comedie spumoasă, elegantă și plină de rafinament, cu gaguri muzicale exploatate cu mult simț și ingeniozitate. Expresia artistică a celor doi amintește de scheciurile lui Charlie Chaplin cu Buster Keaton sau chiar de show-urile comice ale lui Victor Borge.
Ce au în comun Beethoven, Dave Brubeck, Rolling Stones, Michael Jackson și Grigoraș Dinicu? Nu vă rămâne decât să aflați, dintr-un spectacol în care ludicul și buna dispoziție se împletesc perfect cu muzica și măiestria actoricească, reușind până acum fabulosul rezultat de apreciere unanimă din partea publicului spectator prezent la oricare din reprezentațiile sale.
Vineri, 26.03., 19:00
TDR, sala „Ion Băieșu”
EXISTĂ NERVI
de marin sorescu. REgia: felix alexa
Apariția piesei EXISTĂ NERVI a marcat un alt drum în dramaturgia românească. Încadrată de criticii momentului în sfera teatrului absurdului, această „primă tatonare dramatică” a scriitorului Marin Sorescu propune imagini și idei ce pot fi asamblate într-o serie complexă de sensuri și semnificații.
Instalarea neobișnuitului în cotidianul familiar se produce simplu – o conversație amicală este întreruptă de o apariție neliniștitoare; o casă este luată drept compartiment de tren. Un Profesor și o Femeie (necesară) își fac apariția în locuința Locatarului și îi propun acestuia să admită inadmisibilul. Captiv în propria casă și supus interogatoriului Profesorului, Locatarul intră într-un joc nebun, în care diferențierea dintre realitate și fantasmagorie, între esență și aparență, între calm și nervi devine dificilă. Sub umbrela ironiei soresciene, ludicul și comicul se întrepătrund, dând naștere unui spectacol remarcabil.
O comedie rafinată și subtilă despre absurdul existenței umane.
FELIX ALEXA:
Există nervi este o piesă cu replici de o inteligență sclipitoare, ce-ți rămân mult timp în memorie prin forța lor poetică. În spectacolul meu personajele lui Sorescu trăiesc în lumea de azi, dar sunt ancorate în trecut prin obsesii, mentalități, frici. Panica existențială este o temă constantă în toată dramaturgia lui Sorescu, exprimată într-o formă originală, de o forță aparte, îmbinând umorul și sensibilitatea poetică. Am mizat pe acest umor cinic și poetic în același timp, amestec de speranță și deziluzie, o stare confuză, ce ne este, din păcate, atât de proprie în ziua de azi. Există nervi este un spectacol ce privește cu umor negru acest secol aparent calm, ce ne distruge sistematic nervii.
MARIN SORESCU:
Am scris piesa aceasta în 1964. Era prima mea încercare dramatică. Am urmărit atunci două lucruri: să văd în ce măsură pot stăpâni dialogul; și apoi, cum, prin această modalitate nouă pentru mine, omul pus să vorbească își poate trăda adevăratele gânduri, frământări, obsesii. Dacă vorbele sunt făcute spre a ascunde gândurile, cum se zice, ele sunt poate, din greșeală, apte și pentru a le dezvălui. Eroii mei – niște oameni care se pândesc. Acțiunea ar fi așadar o vânătoare tragică de gânduri ascunse, de constatări, de banalități, de speranțe, mizerii, înălțări și tot ce formează fondul nostru cel adevărat. Eroii trăiesc o zodie a suspiciunii care întrece orice limită, merge uneori până la coșmar și demență. Vorbele lor sunt în doi peri, frazele sacadate, pline de locuri comune, care tocmai pentru că nu mai înseamnă nimic pot spune foarte mult. Am lăsat personajelor mele cea mai mare libertate. Din sadism. Am fost primul care m-am mirat de replicile lor ciudate și mărturisesc rușinat, chiar am zâmbit. Acțiunea Profesorului, plină de neprevăzut, m-a intrigat peste măsură. Totuși nu m-am amestecat. Explorând zona dintre subconștient și conștient, real și posibil, posibil și fantastic, piesa nu trebuie luată ca o dramă a limbajului. Drama pe care am vrut s-o pun în ea este o dramă a faptelor, care câteodată pot întrece toate aceste margini.
Luceafărul, 1968
MARIAN POPESCU:
EXISTĂ NERVI este piesa care propune, din perspectiva comicului, aceeași privire critică profundă a părților de lumină și umbră ale ființei umane, neabsorbite de deriziune și absurd cu care se află într-o permanentă relație de destăinuire. Ironia, ca rațiune integratoare, și comicul, ca teren sigur al perspectivei asupra unei mobilități deconcentrate a spiritului uman, sunt armele principale ale unui dramaturg de mare valoare.
Marin Sorescu – Ieșirea prin cer (Editura Eminescu, 1984)
27.03., 16:00
27.03., 19:00
TDR, sala „Ion Băieșu”
JUNGLA TÉVÉ
un spectacol de gigi căciuleanu
GIGI CĂCIULEANU:
De ce „Junglă”?
Trăim într-o permanentă și nemiloasă junglă în mișcare. Jungla domestică. Jungla urbană. Jungla socială. Jungla politică etc. Pe cât de iute se dezvoltă “inteligența artificială” creând propria sa junglă cu drumuri de nepătruns, pe atât “prostia naturală” rămâne fermă pe ale sale poziții închizătoare de drumuri și dărâmătoare de poduri.
Dar nu numai în afară ci și în noi înșine o adevărată junglă locuiește și mișună fără astâmpăr. În corp, în minte, în inimă… Soarta noastră pare a fi o încercare mai mult sau mai puțin reușită de a (supra-)viețui într-o junglă a nebuniilor interioare sau exterioare, a sa proprie sau a altora… O junglă a spațiilor închise sau a deșerturilor sălbatice…
De ce TéVé?
Marele câștigător al junglei în care noi, umanitatea răs-civilizată, am fost zvârliți de către epoca în care trăim este ECRANUL. Mic, mare, mijlociu. Ecranul vehicol și întreținător de iluzii de tot felul. Ne petrecem vremea scrutând patrulaterele electronice de la tabletă, laptop sau telefon… Până și unele ceasuri au un ecran pe care, tot așa, pot defila după voie: filme, anunțuri, bârfe, jingle-uri, slogane, news-uri și fake news-uri, adevăruri și de cele mai multe ori ne-adevăruri. Conștienți fiind că ceea ce este minciună gogonată pentru unii poate constitui un crud adevăr pentru alții. Și vice versa. Dacă încă nu demult exista o singură și aceeași TV, la programele căreia lumea se uita atunci când deschidea televizorul, acum fiecare dintre noi își poate “confecționa” propriul său program, propria sa telenovelă, propria sa comedie. La ora și chiar în secunda când are chef. După chipul și asemănarea sa. Propria sa TéVé.
Nu mai e nevoie să se aștepte nerăbdător apariția animatorilor sau prezentatorilor preferați. Putem juca noi înșine, așa cum ne ”vine”, roluri de animatori sau eroi ale propriilor noastre fantasme. Fiecare poate « jUngla » după voie cu imaginile. Deci și eu. Și noi. Și voi. De unde acest spectacol: Jungla TéVé. O serie de “aventuri” dinamice și verbale într-un univers în care cele două personaje (generice), EA și EL, sunt confruntate cu tot soiul de himere. O lume formată de lucruri plasate în echilibru șubred între abstract și concret, între rutina cotidianului și un fantasmagoric suprarealism.
„Jungla TéVé” e un spectacol fără referințe geografice ori temporale bine determinate, ba chiar dimpotrivă: ar trebui să poată fi perceput ca fiind situat în orice spațiu și timp. Un spectacol care se adresează celor care dacă după reprezentație ar dori să continue să observe jungla, s-ar înarma cu o cameră de luat vederi și ar ieși în stradă sau s-ar închide undeva înăuntru, până la insuportabil, cu aceleași persoane… ca să proiecteze apoi, ceea ce a filmat, pe “ecranul” propriului său univers-TéVé. La invitația lui Marius Bodochi, “Jungla TéVé” completează pe scena Teatrului Dramaturgilor Români “Trilogia Junglelor” – lansată în 2001 cu spectacolele: JUNGLA “X” și CARTEA JUNGLEI “X” la Teatrul Ariel din Târgul Mureș (director: Gabi Cadariu).
28.03, 19:00
29.03, 19:00
TDR, sala Iosif Naghiu
FATA MORGANA
de dumitru solomon. direcția de scenă: victor ioan frunză
Sub forma unei farse polițiste, cu o dispariție misterioasă și niște anchetatori simpatici, FATA MORGANA este o satiră puternică ascunsă în frișca umorului de situație și de limbaj.
Ingenioasă, cu personaje realiste care merg însă și către fantastic și absurd, piesa nu s-a demodat deloc.
BLANCA DOBA – nominalizată pentru DEBUT la PREMIILE UNITER (ed. XXVII, 2019) pentru rolul „Teo” din spectacolul FATA MORGANA, direcția de scenă Victor Ioan Frunză!
ADRIAN NICOLAE – Premiul pentru CEL MAI BUN ACTOR pentru rolul „Directorul hotelului” din spectacolul FATA MORGANA, direcția de scenă Victor Ioan Frunză – Festivalul Dramaturgiei Românești Contemporane, ediția II, 2018
Premiul pentru CEL MAI BUN SPECTACOL în cadrul Festivalului Dramaturgiei Românești Contemporane, ediția II, 2018
Horia Gârbea:
FATA MORGANA este poate cel mai comic dintre textele lui Dumitru Solomon. Publicată în 1978, piesa a fost scrisă în anii când criza morală se agravase, iar lupta cu cenzura se ducea tot mai greu.
Sub forma unei farse polițiste, cu o dispariție misterioasă și niște anchetatori simpatici, piesa este o satiră puternică ascunsă în frișca umorului de situație și de limbaj. Ingenioasă, cu personaje realiste care merg însă și către fantastic și absurd, piesa nu s-a demodat deloc. Natura umană a rămas aceeași. Dar pentru spectatorul de azi, întoarcerea în timp cu 40 de ani adaugă piesei un plus de savoare, detaliu abil exploatat de reputatul regizor Victor Ioan Frunză în decorul, de minuțioasă reconstituire, al Adrianei Grand.
Olga Delia Mateescu:
Impus definitiv în istoria literaturii dramatice ca dramaturg, eseist și critic, laureat al premiului Academiei Române, al premiului USR în 1995, primește și premiul UNITER pentru piesa Repetabila scenă a balconului. Schițelor dramatice din volumele Dispariția, Socrate, Măști contemporane li se adaugă numeroase piese ale unor tomuri ca Fata morgana, Scene din viața unui bădăran, Desene rupestre sau texte ca Țara lui Abuliu, Liftul, Zăpezile de altădată, Noțiunea de fericire și Arma secretă a lui Arhimede.
Televiziunea Română, Teatrul Național Radiofonic, scenele din țară sau din București au binemeritate succese cu operele lui dramatice, TDR reușind cu spectacolul Fata Morgana un regal comic în care hohotele de râs și aplauzele răsplătesc talentul creatorilor săi: dramaturg, regizor, actori, scenograf, muzicieni, personal teatral.
