Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O poveste care aduce cumva cu cele ale Elenei Ferrante este Borgo Sud. Adriana e ca vântul, intră pe neaşteptate în viaţa surorii sale mai mari, iar intrarea ei are de fiecare dată forţa unei revelaţii. Când erau mici, cele două erau răzvrătite şi unite. Adulte, trăiesc departe una de alta, dar ambele duc povara unei grele moşteniri: cea a cuvintelor nerostite şi a lipsei de afecţiune şi atenţie. Fiecare trăieşte în felul ei o poveste de dragoste absolută, însă zdruncinată şi, în final, nimicită ireparabil. Numai că uneori durerea trăită deplin, până la ultima picătură, ne poate ajuta să pătrundem în cele mai ascunse unghere ale sufletului. Astfel ne putem construi propriul scut de apărare în faţa sentimentelor, prin acceptarea lor şi ocrotirea legăturilor intime pe care ne-am construit devenirea. Asta pare să ne transmită Donatella Di Pietrantonio, cu înţelepciunea şi naturaleţea marilor scriitori. Ea ne oferă un buchet multicolor de emoţii rostite în şoaptă, care ne va stărui multă vreme în memorie.
O vară italiană Când îi moare mama, viața lui Katy se dă cu totul peste cap. Carol i-a fost și cea mai bună prietenă, prima pe care o suna când avea o problemă, femeia care avea toate răspunsurile. De ani buni, mama și fiica plănuiau să plece într-o călătorie unică: la Positano, orașul magic vizitat de Carol înainte de a-l cunoaște pe tatăl lui Katy. Iar acum, tânăra trebuie să pornească singură spre Italia.
De îndată ce ajunge pe Coasta Amalfi, Katy e fermecată: falezele sunt spectaculoase, apele mării – de un albastru perfect, locuitorii – încântători, iar mâncarea – o desfătare. Așa că, încet, încet, simte că își recapătă bucuria de a trăi. Până într-o zi când se întâmplă ceva imposibil: o vede pe Carol – frumoasă, bronzată și mai tânără cu 30 de ani. Astfel, în decursul unei incredibile veri italiene, Katy ajunge să o cunoască pe femeia care avea să-i devină mamă și despre care credea că știa totul.
Destine în Toscana Kit Raine, o scriitoare americană care trăiește în Toscana, lucrează la biografia celei mai bune prietene, o femeie complexă, care continuă să arunce o umbră asupra vieții ei. Munca ei este întreruptă de sosirea a trei femei: Julia, Camille și Susan. Acestea au legat o prietenie spontană care le va schimba viața total. Susan, cea mai aventuroasă dintre ele, le-a convins să renunțe la ideea de a se retrage într-un azil după pensionare și să închirieze o casă mare și frumoasă în Toscana. Deși novice într-o cultură străină, dorința lor de aventură le încarcă pe fiecare dintre ele cu un sentiment luminos de curaj, dragoste de viață și o determinare acerbă de a prospera. Cu ajutorul și îndrumarea noii lor prietene Kit, cele trei femei se lansează în viața italiană, urmând pasiuni uitate de mult, dar cu rezultate drastice și imprevizibile.
Florența la apus O tânără americană din Boston se retrage pentru o vreme la Florența, fără să cunoască pe nimeni şi vorbind italiana doar foarte puţin. Dar Hannah este izolată într-un mod mult mai profund: ea e înstrăinată de propria identitate după o lungă perioadă de înfometare, care i-a ruinat trupul şi i-a distrus viaţa. Hotărâtă să se recupereze în Florența – un oraș saturat de frumusețe și de vitalitate –, Hannah se alătură unui club local de canotaj, unde Francesca, Luca și prietenii lor o atrag în prezentul vibrant al oraşului: dinamica socială complexă a clubului, pasiunea pentru fotbal, mâncarea, dragostea, relaţiile oamenilor conferă consistenţă vieții şi zugrăvesc o dimensiune diferită a timpului. Dar Hannah este răvășită în egală măsură şi de trecutul orașului: nenumăratele reprezentări ale frumuseții, conflictele înrădăcinate ale politicii și credinței, precum şi poveştile sfintelor mistice – femei a căror izolare autoimpusă și ale căror căutări extatice au rămas consemnate de istorie – luminează seducător propriile sale lupte.
Citește pe Antena3.ro
Și pentru că tot pomeneam de Elena Ferrante, avem și de la ea o nouă apariție în limba română, Invențiile ocazionale, ce ne duce din nou în lumea Italiei napoletane și în lumea relațiilor dintre oameni, uneori atât de complicate. „Aceste texte au apărut după ce am scotocit direct în memorie în căutarea unei mici experiențe reprezentative; am dat, fără să mă gândesc, peste convingeri formate despre cărți citite cu mulți ani în urmă, cu care am pierdut și apoi am reluat legătura grație altor lecturi, am urmărit intuiții neașteptate, produse de aceeași nevoie de a scrie, am ajuns la concluzii abrupte din cauza spațiului de acum epuizat. În fine, a fost un exercițiu nou: de fiecare dată coboram în grabă găleata în interiorul unui abis întunecos al minții mele, trăgeam în sus o frază și așteptam cu neliniște să urmeze altele”, spune autoarea despre acest volum.
