Unora le place jazz-ul

Cine nu-şi aminteşte de duetul incredibil format de Anca Parghel  şi Ştefan Bănică Jr ?!

Ne-am întâlnit în 1998, când aveam un recital pentru Galele 7abc, şi am invitat-o pe Anca în spectacol. A venit alături de băieţii ei, am improvizat pe un gospel, ne-am simţit, cum spunea ea, "in heaven" şi am decis să facem lucrul asta mai des. Din păcate, întâlnirea s-a mai produs după 10 ani, în octombrie 2008, pe platourile din Buftea, unde am cântat piesa Ninei Simone, My baby just cares for me! Am fost ultimul care a mai avut şansa să fie alături de ea pe o scenă. Deşi era mult slăbită - venise direct de la Cluj, unde făcea un tratament cu citostatice - am descoperit în ea aceeaşi dorinţă şi bucurie de viaţă de acum 10 ani! S-a descurcat impecabil, tot alături de băieţii ei, pe care i-a crescut şi educat în spiritul valorilor reale. Ne-am despărţit cu gândul la concertele mele de Crăciun. Dar îngerii au invitat-o să cânte în ceruri, mai devreme decât ar fi trebuit. Spun asta pentru că mai era nevoie aici, pe pământ, de talentul ei uriaş, de unicitatea vocii, de improvizaţiile ei sclipitoare care te făceau să iubeşti jazz-ul, mai era nevoie de un artist cu A mare, mai era nevoie de... ANCA PARGHEL!