Ea aparţine lumii nobile!

Cesaria Evora s-a născut la 27 august 1941 în Mindelo, Sao Vicente, Insulele Capului Verde. Mama ei, Dona Joana, era foarte pasionată de arta culinară. Îi plăcea să le pregătească celor cinci copii şi soţului ei diverse preparate. A lucrat ca bucătar în casa unei familii de albi. Aceştia i-au apreciat talentul şi au considerat-o "o valoare" în domeniu.

Îi plăcea, de asemenea, muzica. Cu o personalitate foarte bine construită, sensibilă şi de încredere, Dona a rămas cea mai bună prietenă şi confidentă a Cesariei. Tatăl cântăreţei, Justin da Cruz Evora, cânta la cavaquinho (o chitară foarte micuţă), la chitară şi vioară. Printre cunoştinţele lui se număra şi B. Leza, unul dintre cei mai renumiţi compozitori din Capul Verde. Cesaria avea doar şapte ani când tatăl ei a încetat din viaţă.

DRUM DREPT
Chiar şi acum, informează site-ul oficial al artistei, Cesaria îşi aduce aminte fragmente din copilărie şi vorbeşte foarte des de Eulinda, fostă prietenă şi vecină care locuia lângă Lombo, districtul luminat din Mindelo. Copil fiind, Cesariei i-a plăcut să fie prietenă cu persoane mai în vârstă decât ea. Considera că ele o pot "călăuzi pe un drum drept" şi îi pot consolida principiile. Era încă micuţă atunci când s-a dus să locuiască la bunica ei. A fost educată de călugăriţe, experienţă care a învăţat-o să dispreţuiască toate rigorile moralităţii.

De multe ori, în ziua de duminică, Cesaria cânta în piaţa centrală din oraş, acompaniată de fratele ei Lela la saxofon. În perioada adolescenţei, şi-a făcut debutul la Gremio. Viaţa Cesariei a fost foarte apropiată de districtul Lombo, ocupat de forţele portugheze. Acolo, a învăţat ce înseamnă viaţa şi cântecul, instruită de compozitorul Gregorio Gonzalvez, un bărbat carismatic care adora teatrul de stradă. La vârsta de 20 de ani, Cesaria a fost invitată să cânte pentru Congelo (o companie creată prin capital local şi portughez), lucru de care a fost extrem de încântată. Cu toate acestea, s-a văzut nevoită să cânte preferenţial la mesele anumitor clienţi. Câştigul ei însemna doar... cina. În zori... devenea aceeaşi femeie obişnuită.

SUFERINŢĂ
Reputaţia Cesariei în Insule a mai prins aripi atunci când l-a întâlnit pe Jose Henriques - un muzician mai în vârstă, care s-a dovedit a fi prima şi marea ei dragoste. El i-a deschis porţile către Radio Mindelo şi a îndemnat-o să cânte în barul Café Royal. Cesaria a transformat localul în "sediul" ei. Acolo, printre două ţigări portugheze marca SG, cânta "Mornas" pentru muncitori, avocaţi, negustori etc. Când iubitul ei a plecat din Insule, Cesaria a început să cânte în alte baruri şi pe vapoare pentru a-şi alina suferinţa.

În anii '60, Joao Mimox, un afacerist care deţinea un mic aparat de înregistrat, a captat două dintre cântecele Cesariei şi le-a trimis în Portugalia, pentru a fi promovate. În următorul an, Frank Cavaquim s-a decis să producă un alt scurt album de-al cântăreţei, dar ambele proiecte au eşuat.

În 1975, Insulele Capului Verde şi-au căpătat independenţa. Cesaria a încetat să mai cânte în public, prăbuşindu-se într-o mare depresie cauzată şi de excesele pe care le făcea cu băutura. A păstrat liniştea timp de zece ani... Multe persoane susţin că deseori se plimba ca o nebună pe stradă şi blestema.
Muzicienii din Capul Verde ajunseseră să o dispreţuiască din cauza sălbăticiei sale... Singura şansă ar fi fost să se schimbe.

PRIMUL SUCCES
În 1987, marele cântăreţ Bana a invitat-o pe Cesaria împreună cu alţi artişti din Capul Verde să-l însoţească în cadrul unui turneu în Statele Unite ale Americii. Un turneu nu tocmai reuşit deoarece Cesaria şi Bana nu au reuşit să strângă relaţia de prietenie. Totuşi, ajunşi la Lisabona, Cesaria a fost de acord să interpreteze pentru scurt timp într-un restaurant deţinut de Bana, modalitate prin care artista îi putea returna cântăreţului banii de deplasare.

În timp ce cânta în restaurant, Cesaria l-a întâlnit pe Jose da Silva, care i-a devenit mentor şi producător oficial. Era sfârşitul anului 1987, iar Jose s-a îndrăgostit de vocea magnifică a Cesariei şi a invitat-o să înregistreze la Paris. Avea 47 de ani, nimic de pierdut, iar Parisul nu îl vizitase niciodată. Cesaria a fost de acord, iar călătoria a fost aranjată pentru anul ce urma. În capitala Franţei, Jose a angajat unii dintre cei mai buni muzicieni din Capul Verde pentru a participa la înregistrarea albumului "La diva aux pieds nus" ("Diva desculţă"). Şi-au adus contribuţia nume precum Luis Morais, Paulino Vieira, Manu Lima şi mulţi alţii.




Pentru a sărbători lansarea albumului, Cesaria a susţinut un concert la New Morning, pe data de 1 octombrie 1988. Deşi încăperea nu fusese ocupată sută la sută, concertul s-a bucurat de succes. Reuşita l-a stârnit şi mai mult pe Jose. Şi-a dat seama profund de calităţile Cesariei şi anul 1990 i-a întâmpinat cu un nou album: "Distino di Belita" ("Destinul frumoasei doamne").

INIMĂ DE AUR
În timpul acesta, Cesaria se plimba din nou din bar în bar, pentru a câştiga un ban în plus. Responsabilă de cei doi copii şi de mama ei care îşi pierdea vederea, Cesaria trebuia să le asigure existenţa.
O bună perioadă de timp, au locuit într-o căsuţă din Mindelo. Francois Post, ataşat de presă în cadrul casei de discuri "Melodie", aminteşte de locuinţa artistei... "pe malul unei ape stătătoare şi mici, cu câte un bec atârnat în fiecare cameră, şi o pisică neagră. Dar ea era încredibil de drăguţă, şi cu o inimă de aur".

Ultimul album nu a atins performanţele scontate, dar a fost apreciat de-a lungul anului de profesionişti precum Christian Mousset, directorul Festivalului de Muzică "Angoulęme". Francois Post a insistat lângă Jose şi i-a cerut acestuia să înregistreze un album numai cu muzică şi tonuri acustice. La sfârşitul lui mai 1991, Cesaria s-a întors în Franţa pentru a imprima. A apărut la Angoulęme la 2 iunie şi la New Morning pe data de 7. Deşi cele două concerte au fost anunţate în presă - (pentru prima oară ziarul Liberation i-a acordat un articol) - nu s-au epuizat toate biletele.

Octombrie a fost luna apariţiei unui alt album, "Mar Azul", care a fost imediat difuzat de posturile de radio din Franţa. Un nou concert era planificat pentru data de 14 decembrie, la New Morning. Publicul a primit-o de data asta cu sufletul şi în aplauze nesfârşite.

A GUSTAT DIN MIERE
Véronique Mortaigne nota în ziarul Le Monde: "Cesaria Evora... la 50 de ani a cântat «Morna» (cântec şi dans originar din Capul Verde) cu un devotament aproape diabolic. Ea aparţine lumii nobile!". Legenda a început să ia amploare.

După "Mar Azul", interesul faţă de Cesaria a început să crească. Încrezător în capacităţile artistei, Jose s-a decis să înceapă înregistrările la un album şi mai ambiţios... În 1992, "Miss Perfumado" şi-a făcut apariţia. Cu peste 300.000 de exemplare vândute, albumul a fost privit ca o capodoperă în cariera Cesariei şi a fost nominalizat la Grammy, după ce americanii l-au lansat în 1999.

Albumul a fost produs de José da Silva şi Paulino Vieira, un pianist de valoare. Albumul cuprindea cele mai frumoase cântece din repertoriul artistei, din tradiţia Capului Verde. Entuziasmată de vocea sa, presa a comparat-o pe Cesaria cu Billie Holliday. Fiecare poveste legată de Cesaria umplea paginile de ziar. În 1993 şi-a început primul turneu de amploare. "Am început să cânt din nou şi pentru totdeauna. Nu cred în vise sau în soartă. Ce mă încântă astăzi este faptul că am trecut prin suferinţă, dar mă bucur acum de ceva mai bun. Acasă, spuneam că este mai bine să bei întâi veninul şi apoi mierea. Asta fac, gust din miere!", mărturisea Cesaria Evora.

CÂNTECUL DIN SUFLET
Este bine ştiut faptul că deşi lucrează cu muzicieni din toate colţurile lumii şi acceptă elemente muzicale noi, artista rămâne fidelă datinei din Insulele Capului Verde. Muzica specifică zonei pune preţ pe vocea solistului, acesta fiind acompaniat de instrumente acustice fine ca flaut, vioară, pian, clarinet sau instrumente de percuţie.

Sensibilitatea şi dragostea transmise de Cize sunt însă dincolo de cuvinte. Vocea divei este atât de încărcată de emoţii şi atât de expresivă, încât, chiar fără să-i înţelegi cuvintele, devii conştient de mesajul realist pe care ştie să-l transmită cu o inegalabilă sensibilitate, realizezi că vorbeşte despre viaţă ca cineva care a cunoscut-o pe deplin. Timbrul ei "whiskey-and-cigarettes", are de bună seamă ceva de povestit. Când sufletul Cesariei transpare în cântec, ai impresia că e morna însăşi.