Un colţ de rai

Situate într-un superb arhipelag tropical în mijlocul Oceanului Atlantic, Insulele Capului Verde au pentru mulţi o aură de mister.

În anul 1455, navigatorul veneţian Alvise da Ca'da Mosto, aflat în serviciul Portugaliei, a descoperit Insulele Capului Verde, nelocuite la acea vreme, iar cinci ani mai târziu portughezii aveau să pună aici bazele primei colonii europene de dincolo de mări. Acestea erau administrate de un guvernator unic, cu reşedinţa la Ribiera Grande, iar din anul 1614 la Praia. În 1951, acestea sunt declarate provincie de peste mări a Portugaliei, apoi, în 1974, după încheierea unui acord cu Lisabona, îşi proclamă independenţa şi devin Republică a Capului Verde.

Limba oficială este portugheza, dar în majoritatea insulelor arhipelagului se foloseşte un dialect creol, o portugheză arhaică influenţată de africană şi de alte limbi străine, în special europene. Secole de-a rândul, Insulele "Cabo Verde", cum le spun localnicii, au fost epicentrul comerţului cu sclavi. Cel mai vechi oraş al Republicii Capului Verde este Cidade Velha, câştigător al premiului UNESCO World Heritage ca primă aşezare europeană de la tropice.

SECETĂ
Fiecare dintre insulele Capului Verde are propria-i poveste fascinantă. Vom vorbi însă de Sao Vicente, patria Cesariei Evora. Cu o formă aproape pătrată şi o suprafaţă de circa 227 km2, insula a fost descoperită în ziua de 22 ianuarie, chiar de sărbătoarea Sfântului Vincenţiu, în anul 1462. Din pricina lipsei de apă a fost folosită la început doar pentru păşunatul vitelor coloniştilor şi locuitorilor de pe insula vecină Santo Antao. Abia în 1838 a fost construit un depozit de cărbune la Porto Grande (astăzi principalul port din Capul Verde), unde navele care traversau Oceanul Atlantic acostau pentru a-şi procura cărbunele necesar călătoriei atât de lungi.

Astăzi, Insula Sao Vicente are aproximativ 70.000 de locuitori şi este a doua ca număr de populaţie din Insulele Capului Verde. Precipitaţiile sărăcăcioase le creează mari probleme locuitorilor. Economia insulei se bazează pe comerţ şi servicii, agricultura fiind aproape imposibil de realizat. Pescuitul şi industria conexă (uscarea, sărarea peştelui), industria de confecţii şi încălţăminte, precum şi construcţia navală reprezintă domeniile de bază pentru care pot opta localnicii. În sectorul industrial există o abundenţă a forţei de muncă şi un exod al locuitorilor celorlalte insule spre Sao Vicente.

TRADIŢII
În oraşul Mindelo, considerat capitala culturală a statului Capul Verde, s-a născut în 1941 Cesaria Evora. Mindelo este un oraş cosmopolit. Este încojurat de munţi şi traversat de râul Juliăo. Este un oraş fermecător unde se regăsesc clădiri coloniale şi străzi pietruite care murmură poveşti cunoscute sau nu de cei care vin să viziteze acest colţişor de lume. În ultimii ani, Centrul Naţional de Artizanat din Mindelo îi sprijină pe meşteşugarii locali în producţia şi comercializarea de piese din ceramică, articole din coji de nucă de cocos şi coliere din scoici şi pietre. La Sao Vicente sunt plaje spectaculoase, dar şi profesionişti de surfing viteză, renumiţi în întreaga lume.

Pe de altă parte, în ciuda eroziunii, peisajul prezintă încă dovezile activităţii vulcanice din trecut. Carnavalul de la Mindelo, care a absorbit unele influenţe braziliene, este spectaculos şi se desfăşoară în preajma Ash Wednesday, (înainte de începerea Postului Paştelui). La Baia das Gatas se află o lagună separată în mod natural de ocean, care formează un splendid bazin de înot. Aici are loc Festivalul tradiţional "Baia das Gatas", care se desfăşoară de obicei în luna august trei zile şi trei nopţi şi care a devenit un deosebit eveniment internaţional.


Perla Atlanticului
Considerat Perla Oceanului Atlantic, arhipelagul este situat în regiunea Macaronesia, în largul coastelor Africii de Vest. S-a format în urma unei erupţii vulcanice şi este structurat în zece insule locuite şi mai multe insuliţe: Maio (269 kmp), Santiago (991 kmp), Fogo (476 kmp), Brava (64 kmp), Santo Antao (779 kmp), Sao Vicente (227 kmp), Santa Luzia (35 kmp - neobydleno), Sao Nicolau (343 kmp), Sal (216 kmp) şi Boavista (620 kmp).

Fiecare insulă are farmecul său. Nici una nu se aseamănă cu alta. Le diferenţiază fie plajele cu nisip foarte fin şi ape azurii, fie plantaţiile de cafea ori fructele tropicale, fie priveliştile extraordinare: vârfuri muntoase ori dune de nisip, locuri exotice cu forme sculptate miraculos de vânt. Toate au însă şi o caracteristică generală: temperatura aproape constantă. În lunile de vară cea mai mare temperatură este de 28 de grade Celsius, iar în lunile "reci" nu scad 22 de grade Celsius.