Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 6 octombrie 2002, la Chişinău, familia Stratan a întîmpinat cel mai fericit eveniment… naşterea Cleopatrei.
La 6 octombrie 2002, la Chişinău, familia Stratan a întîmpinat cel mai fericit eveniment… naşterea Cleopatrei.
Au aşteptat trei ani acest moment, iar Cleopatra a fost un copil foarte dorit. Pavel şi Rodica Stratan au conceput-o practic din prima zi în care s-au întîlnit. Aşadar, mărturisea interpretul, Cleo avea deja 3 ani cînd s-a născut. “Am spus asta în piesa «Număr pînă la 1» – la ce vîrstă am împlinit 3 ani. Răspunsul e că 3 ani i-a împlinit atunci cînd s-a născut. Practic trei ani noi am vorbit cu ea. Atunci cînd a venit pe lume tocmai mă lansam cu piesa «Eu beu». Eram la Chişinău, în plină creaţie”, spune Pavel Stratan.
CALITĂŢI. Acum, Cleo e la grădiniţă în Chişinău. A frecventat doi ani şi o grădiniţă în România, însă acolo se simte cel mai bine. “Îi place foarte mult să deseneze şi îi plac dansurile. Mă uimeşte în fiecare zi cu aptitudinile ei actoriceşti. Îi place să se deghizeze, să joace rolul cuiva, să imite cu vocea pe cineva. Iar atunci cînd imită o face atît de sigur şi firesc, încît rămîn şocat. Să vedeţi cu cîtă grijă îşi hrăneşte ea păpuşa, cum vorbeşte cu ea... de parcă ar vorbi cu un om viu. Sau cînd vorbeşte cu un fir de iarbă... ai impresia că o să-i dea suflet. Acesta este darul copiilor, iar noi, maturii, învăţăm lucrurile astea la actorie.”
COPIL SIMPLU. “În ziua în care Cleopatra a trecut pragul grădiniţei, am rugat educatoarea să nu facă nici o diferenţă între ea şi ceilalţi copii. Şi din această cauză, de multe ori ezita să îmi spună că Cleopatra face ceva ieşit din comun. Este un copil simplu..., dar îmi place cînd aud de la educatoare că este foarte ascultătoare şi cuminte. Pentru că întotdeauna i-am explicat, şi am să-i explic în continuare, că modestia şi omenia pentru mine au fost mai presus de orice. La grădiniţă face ceea ce fac toţi copiii. Ea nu-şi cîntă vreo piesă de-a ei, ca să se pună în valoare sau mai ştiu eu ce. Nu! A cîntat întotdeauna alături de copiii de acolo, a dansat împreună cu ei şi a acceptat rolul pe care i l-a dat educatoarea. Chiar dacă ei îi place să fie prinţesă”, zîmbeşte artistul.
DOCILĂ. Acasă, Cleo are un animăluţ, chinchilla, pe nume Ciuciu. O încrucişare, spune ea, “între veveriţă, guzgan şi iepuraş”. El este cel mai bun prieten al ei în afară de păpuşi.
“După grădiniţă ieşim în mod tradiţional în parcuri, la locurile de joacă. Să nu credeţi că o bat la cap cu discuţii despre muzică, piese... Numai atunci cînd ajungem la etapa de studiu al pieselor se creează altă atmosferă. Eu încep să mă joc cu ea, să-i ofer lucruri care îi plac foarte mult şi să o ispitesc ca să devină nerăbdătoare să vadă ce urmează. Nu a învăţat nici o piesă pentru că «aşa trebuie». E copil, iar dacă impui unui copil să facă ceva cu de-a sila, se va bloca şi va bate din picioare. Asta, apropo, e pentru cei care spun că eu o exploatez. Copilul are cel mai concret «NU!». Cînd el ţi-a spus «Nu!», înseamnă că e «Nu!». Mai ales cînd vine vorba de artă!”, susţine Pavel Stratan.
ÎN FAMILIE. Cu mămica ei îi place să desfăşoare un fel de activităţi, iar cu tatăl, alt fel de activităţi. Cu mama îi place să pregătească bucate, să aranjeze păpuşile, să le îmbrace şi să le dezbrace, să deseneze ori să se joace la calculator. “Pe mine, dezvăluie artistul, mă pune să-i citesc poveşti. Cred că ar asculta poveşti toată ziua. Şi îi place să joace teatru cu mine – eu să fiu într-un rol şi ea să aibă alt rol. Nu mi-o imaginez pe mama să facă teatru cu ea. Este mai serioasă decît mine (rîde). Dar mie îmi place, că de-aia sînt student la regie şi actorie. În ceea ce priveşte şcoala, cred că o va urma la Moldova. Dar de la 7 ani. E important să trăiască din plin anii copilăriei. Sînt mulţumit că îşi doreşte foarte mult să meargă la şcoală. Ghiozdanul e deja pregătit şi nu o dată a încercat să-mi dovedească că şi ea este pregătită… că ştie să înmulţească, să împartă etc. Am ales să o dau la şcoală în Republica Moldova pentru că aici e casa noastră. Dar dacă soarta ne va duce mîine în România sau America – va frecventa şcoala acolo. Eu stau oriunde, doar să fiu alături de familie.”
FERICITĂ. Despre şotiile Cleopatrei, Pavel Stratan nu ne poate povesti prea mult. “Nu ştiu dacă asta e bine sau rău, dar ea nu a făcut nici o şotie. Nu a rămas nesupravegheată, nu a fost lăsată la bunici, n-a fost lăsată nici măcar un minut într-o cameră de una singură. Noi întotdeauna am fost cu ea. S-ar putea ca atunci cînd va creşte mare Cleopatra să mă certe, dar sper să-i pot explica ce înseamnă anii copilăriei. Cînd s-a născut i-am spus soţiei: «Cleo va avea o copilărie de un milion de ori mai frumoasă şi mai fericită decît a mea». Părinţii mei şi-ar fi dorit să mă vadă cu sapa în mînă în loc de chitară. Mi-am zis că nu o voi certa niciodată, orice ar face. Şi aşa şi este. Dar nici nu ne-a dat motive să o mustrăm. Spuneam mai sus că sper să nu mă certe. La un moment dat va exista riscul ca ea să-mi zică: «Tăticu, eu puteam să cînt. De ce nu mi-ai permis? Şi ce dacă vorbeşte lumea? Trebuia să-mi dai voie în Japonia». Dar poate că o să înţeleagă că e mai dulce viaţa la grădiniţă decît prin avioane. Şi poate n-o să mă certe… “, adaugă interpretul.
INIŢIATIVĂ. Mulţi ne întrebăm, probabil, cum percepe Cleopatra filmarea unui videoclip! Cu maturitate? Sau poate ca o joacă? “Cum v-am mai spus, explică Pavel Stratan, Cleopatra este un copil obişnuit. Ea poate să se alinte şi să se joace, dar cînd vine vorba să facă un lucru, îl face la modul cel mai serios. Îl face cu atîta responsabilitate, încît ai senzaţia că lucrezi cu un om matur. De multe ori eu obosesc în timpul filmărilor, iar ea mă încurajează şi vine cu iniţiativa să o luăm de la capăt. Are o atitudine extraordinară. Am găsit nişte comentarii pe internet precum că ar fi prea serioasă în scenele din clipuri. Dar acesta a şi fost rolul ei. Pentru că un copil poate să sară foarte uşor într-un picior şi să culeagă floricele, dar noi am evidenţiat un alt aspect. Şi-a dus rolul la bun sfîrşit, ca un adevărat artist.”
LA CÎNTAT. “Vreau să vă mai destăinui un secret... Eu colecţionez toate materialele despre ea şi cred că o să-i fac o surpriză foarte mare cînd va mai creşte niţel. Abia aştept această Ediţie de Colecţie, pe care o voi anexa la arhiva noastră. Şi încă un secret pentru bîrfitori: am imprimat video tot ce a făcut Cleopatra în perioada în care a învăţat piesele... pînă la lansare. Am filmat tot! Am instalat aparatul video în cameră şi am filmat. Şi cred că o să fac un film pe această temă. Am folosit cîteva cadre la lansarea ei… Cum lucram eu cu ea acasă, cum făceam repetiţii, cum ea greşea un cuvînt şi-l spunea altfel. Sînt imagini foarte interesante. Dacă va fi nevoie, o să arăt cum s-au născut lucrurile acestea, ca să înţeleagă toată lumea cîtă dragoste pune Cleopatra în ceea ce face. Am zeci de casete filmate cu tot ce s-a petrecut în casă... chiar şi cum venea ea dimineaţa şi mă trezea spunîndu-mi: «Hai la cîntat!»“, ne povesteşte Pavel Stratan.
“Îi place foarte mult să deseneze şi îi plac dansurile. Mă uimeşte în fiecare zi cu aptitudinile ei actoriceşti. Îi place să se deghizeze, să joace rolul cuiva, să imite cu vocea pe cineva. Iar atunci cînd imită o face atît de sigur şi firesc, încît rămîn şocat. Să vedeţi cu cîtă grijă îşi hrăneşte ea păpuşa, cum vorbeşte cu ea... de parcă ar vorbi cu un om viu. Sau cînd vorbeşte cu un fir de iarbă... ai impresia că o să-i dea suflet. Darul copiilor!”
“După grădiniţă ieşim în mod tradiţional în parcuri, la locurile de joacă. Să nu credeţi că o bat la cap cu discuţii despre muzică, piese... Numai atunci cînd ajungem la etapa de studiu al pieselor se creează altă atmosferă. Eu încep să mă joc cu ea, să-i ofer lucruri care îi plac foarte mult şi să o ispitesc ca să devină nerăbdătoare să vadă ce urmează. Nu a învăţat nici o piesă pentru că «aşa trebuie». E copil!”
“Eu colecţionez toate materialele despre ea şi cred că o să-i fac o surpriză foarte mare cînd va mai creşte niţel. Abia aştept această Ediţie de Colecţie, pe care o voi anexa la arhiva noastră. Şi încă un secret pentru bîrfitori: am imprimat video tot ce a făcut Cleopatra în perioada în care a învăţat piesele... pînă la lansare. Am filmat tot! Am instalat aparatul video în cameră şi am filmat. Şi cred că o să fac un film pe această temă”
“Cu mama îi place să pregătească bucate, să aranjeze păpuşile, să le îmbrace şi să le dezbrace, să deseneze ori să se joace la calculator. Pe mine, dezvăluie artistul, mă pune să-i citesc poveşti. Cred că ar asculta poveşti toată ziua. Şi îi place să joace teatru cu mine – eu să fiu într-un rol şi ea să aibă alt rol. Nu mi-o imaginez pe mama să facă teatru cu ea. Este mai serioasă decît mine (rîde). Dar mie îmi place”
Citește pe Antena3.ro
