Mărturii din miezul faptelor

Dintre cei care au fost martori oculari la discuţiile despre retragere ne-au rămas mărturisirile lui N.S. Hruşciov şi ale lui Gheorghe Apostol.

Dintre cei care au fost martori oculari la discuţiile despre retragere ne-au rămas mărturisirile lui N.S. Hruşciov şi ale lui Gheorghe Apostol.

Retragerea trupelor sovietice din România s-a produs în timpul cît prim-secretar al CC al PCUS era N.S. Hruşciov. În memoriile sale, acesta povesteşte că, iniţial, propunerea lui Bodnăraş ca trupele sovietice să se retragă din România i-a stîrnit furia.

ECONOMII BUGETARE. "Prima categorie a cheltuielilor militare pe care am hotărît să le reducem a fost cea legată de personal, scria Hruşciov în memoriile sale. Trebuia să facem economii atît la armata din ţară, cît şi la cea din străinătate. Menţinerea unei divizii pe teritorii străine – adică pe teritoriul unei alte ţări socialiste –, costa de două ori mai mult. În completarea considerentelor economice existau şi motive politice care ne sileau să ne retragem trupele din ţările frăţeşti. Nu voiam ca cineva să creadă că nu aveam încredere în aliaţii noştri. Ei construiau socialismul în propriile lor ţări, deoarece ei doreau acest lucru, şi nu pentru că trupele sovietice erau staţionate pe teritoriul lor. Nu poţi să-i mîni pe oameni spre paradis cu ameninţări şi apoi să aşezi santinele la porţi."

"M-AM ÎNFURIAT". După expunerea situaţiei de ansamblu, Hruşciov detaliază culisese negocierilor cu Bucureştiul. "Nu mult după moartea lui Stalin am fost în România şi am avut o discuţie cu ministrul Apărării, tovarăşul Bodnăraş. După cum am arătat, el era un bun prieten al Uniunii Sovietice, un vechi bolşevic care fusese în închisorile din România şi care se bucura de încredere absolută şi de respect. După cîte îmi amintesc, aveam în România una sau două divizii de tancuri şi o divizie de infanterie. Fără să mă avertizeze, a pus problema: «Ce-aţi crede despre retragerea trupelor sovietice din România?» Trebuie să mărturisesc că reacţia mea iniţială nu a fost pozitivă. (...). «Ce spui? Cum poţi sugera un asemenea lucru?» El mi-a răspuns: «România are graniţe numai cu ţări socialiste, iar la Marea Neagră nu este nimeni în afară de noi şi turci. Atunci, pentru ce este nevoie de trupe aici?».

În următorul an şi jumătate m-am tot gîndit la cuvintele tovarăşului Bodnăraş, în special după discuţia avută cu tovarăşul Dej. El mi-a spus: «Am fost profund jigniţi de ce i-aţi spus lui Bodnăraş. Ne-aţi jignit sugerînd că nu ne bucurăm de încrederea poporului nostru şi că sîntem la putere doar datorită prezenţei trupelor pe teritoriul ţării noastre». Ceea ce mi-a spus Dej m-a preocupat foarte mult, mai ales că-l ştiam un tovarăş cinstit şi un bun prieten. Am pus la inimă cuvintele sale. În timpul acestei perioade am informat constant conducerea noastră despre discuţiile pe care le-am avut cu tovarăşii români. (...) Cu cît mă gîndeam mai mult la această problemă, cu atît mi se părea mai raţional să retragem cele cîteva divizii pe care le aveam în România şi să le cantonăm în apropiere, în Moldova şi Ucraina (...). Pe scurt, am decis că trebuie să reconsiderăm propunerea făcută de tovărăşul Bodnăraş."

RELATAREA LUI APOSTOL. În iulie 1991, la întrebarea "Cum şi cine i-a convins pe sovietici să-şi retragă trupele din România?", Gheorghe Apostol a răspuns cu următoarea relatare: "Aceste trupe trebuiau să rămînă în ţară pînă la încheierea tratatului de neutralitate cu Austria, aşa cum prevedea Tratatul de pace de la Paris, după cel de-al doilea război mondial. Imediat după semnarea Tratatului de neutralitate cu Austria, ne-am hotărît să-l invităm pe Hruşciov să tratăm problema retragerii trupelor sovietice din ţară. Prin ambasadorul nostru de la Sofia, i s-a comunicat lui Hruşciov invitaţia de a face o vizită în România, în drumul său din Bulgaria spre Moscova. Hruşciov a acceptat. S-a organizat o adunare populară în Piaţa Victoriei şi de acolo am plecat la casa unde locuia Dej. Dinainte am stabilit ca problema retragerii trupelor sovietice să fie ridicată de Emil Bodnăraş, pentru că el cunoştea bine limba rusă şi deci să vorbească în numele Biroului Politic.

STRATEGIE. În discuţie, Bodnăraş a menţionat că Tratatul de pace de la Paris prevăzuse rămînerea trupelor pe teritoriul românesc numai atîta vreme cît nu s-a încheiat încă tratatul de neutralitate cu Austria. Întrucît acesta fusese parafat, conducerea partidului şi a statului român socotea că staţionarea trupelor sovietice pe teritoriul naţional nu-şi mai are justificarea, nici baza juridică. Prin urmare, se propune URSS să-şi retragă armata. Hruşciov luat prin surprindere face feţe-feţe. Nu şi-ar fi închipuit că este poftit să vină în vizită oficială la Bucureşti şi tam-nisam să i se formuleze o astfel de cerere. Omuleţul rotofei a sărit în picioare aprins la faţă şi ne-a calificat pe toţi drept naţionalişti, antisovietici, acuzîndu-ne că «pînă acum v-aţi simţit bine sub aripa noastră şi acum îi daţi cu piciorul.» Ne-a părăsit foarte nervos şi a plecat la aeroport. Dej nu l-a însoţit. L-a condus la aeroport Bodnăraş (…) Supărat, nici nu a mai dat mîna cu noi, la despărţire.

VICTORIE. Surpriza cea mare: 7 noiembrie 1955, aşa cum era obiceiul, Hruşciov a invitat o delegaţie de partid şi de stat, în frunte cu Gheorghiu-Dej – în mod expres – să participe la festivităţile închinate acestei zile însemnate pentru URSS. Dej n-a vrut să meargă şi conducerea de partid a decis ca în fruntea delegaţiei să plece Bodnăraş. După ce recepţia a luat sfîrşit, Bodnăraş a fost invitat într-un salon de la Kremlin, de faţă fiind Hruşciov cu Bulganin care pe vremea aceea era preşedintele guvernului şi i-a spus: "Tovarăşe Bodnăraş noi am hotărît să retragem trupele sovietice de pe teritoriul României. Aceasta nu ca urmare a faptului că voi aţi ridicat problema, ci pentru că noi am ajuns la concluzia că este necesar să ne retragem.» Cum a ajuns la hotel, Bodnăraş a dat telefon acasă că nu mai vine a doua zi, aşa cum fusese hotărît, ci vine imediat cu avionul la Bucureşti pentru a ne aduce o veste foarte importantă. Şi ne-a adus vestea. Ne-am îmbrăţişat şi l-am îmbrăţişat cu toţii. Era o victorie. Dar plecarea trupelor sovietice a durat cîţiva ani. Abia în 1958 s-a terminat… Apoi era problema consilierilor. Toate ministerele erau înfundate cu consilieri sovietici. Iar Armata şi Internele, mai ales Securitatea erau năpădite de ei."

TACTICA LUI DEJ

Conform apropiaţilor lui Dej, printre strategiile politice pe care le utiliza acesta era şi "trimiterea la înaintare" a altcuiva pentru a ridica o chestiune spinoasă. Aşa s-a întîmplat, după părerea lui Al. Bîrlădeanu – pe care l-am intervievat în 1996-1997 – şi în cazul retragerii trupelor sovietice. "Retragerea trupelor sovietice a fost tot ideea lui Dej, mi-a relatat Al. Bîrlădeanu. Numai că el a ştiut să-şi pună în aplicare ideile – cînd era o problemă riscantă – doar atunci cînd o permiteau împrejurările şi trimiţînd pe alţii înainte. O făcea şi din diplomaţie, şi dintr-un sistem de autoapărare. În cazul cînd nu ieşea bine, dregea el din spate lucrurile, spunînd că a fost o iniţiativă proprie a celui trimis."

Aşa a fost trimis Bodnăraş. De ce tocmai el? În opinia aceluiaşi interlocutor, pe lîngă buna cunoaştere a limbii ruse, Bodnăraş era considerat om al sovieticilor, pregătit de ei într-o şcoală a NKVD-ului. Prin urmare, propunerea îi fusese făcută lui Hruşciov de cineva căruia nu i se putea aplica eticheta de "antisovietic".

PRESA "DUŞMANĂ"

Urmărind cronologia activităţilor de la Cancelaria lui Dej în 1955, reiese că la 12 august liderul PMR răspundea unei telegrame ce-i fusese trimisă de către Agenţia "United Press".  Ziariştii englezi îi solicitaseră precizări legate de ştirea apărută în ziare occidentale că începînd cu 1 octombrie 1955, trupele sovietice urmează să părăsească România.  

Deşi răspunsul lui Dej este "diplomatic" – corelînd şi condiţionînd prezenţa trupelor sovietice în România de cea a bazelor militare străine din Europa Occidentală –, schimbul acestor mesaje nuanţează contextul propunerii făcute lui Hruşciov. Nu cumva, oare, întrebarea ziariştilor a fost declicul discuţiei dintre liderii români şi Hruşciov pe tema retragerii trupelor sovietice din România? Căci deseori în discuţiile la vîrf dintre liderii comunişti se fac referiri la presa "duşmanului"...

PARTICIPANT

Aşa cum în URSS, după moartea lui Stalin, s-a instituit o "conducere colectivă", funcţia de şef al statului fiind deţinută de un lider deosebit celui de partid, în România Gheorghiu-Dej l-a lăsat în fruntea partidului pe Gheorghe Apostol. Prieten apropiat din închisoare, Apostol nu a ieşit din cuvîntul celui pe care l-a considerat adevăratul conducător nici în perioada 19 aprilie 1954 – 1 octombrie 1955 cînd deţinea funcţia de prim-secretar al CC al PMR.
În această calitate a fost însă implicat la modul direct la toate discuţiile şi deciziile care au condus la retragerea trupelor sovietice din românia.