Fără termen!

Marius Baţu şi Eugen Baboi supravieţuiesc, paradoxal şi miraculos: Poesis se încăpăţînează să existe fără compromisuri, într-o societate care s-a vîndut cu tot cu suflet mentalităţii mercantile.

Cîntă pentru că aşa le vine lor pe chelie. Vorba cîntecului: "Parcă ar fi, parcă n-ar fi,/ Parcă m-aş îndrăgosti./ Voi rămîne cu tine/ Încă 2000 de ani".


Marius Baţu şi Eugen Baboi supravieţuiesc, paradoxal şi miraculos: Poesis se încăpăţînează să existe fără compromisuri, într-o societate care s-a vîndut cu tot cu suflet mentalităţii mercantile.

• N-o să vă lecuiţi niciodată de folk?

Marius Baţu: Nu. Ce să facem dacă ne place? Şi mai vedem că le place şi altora (rîde).

• V-aţi gîndit să aduceţi Poesis la Sala Palatului?

Eugen Baboi: Eu nu vreau!
M.B.: Ba eu vreau. Doar n-o să mă laşi singur... Oricum, la toamnă avem în plan un turneu prin ţară. Ne pregătim...

• Viaţa voastră se acordează cu muzica pe care o faceţi?

M.B.: Cam da. Avem şi zile proaste, şi zile bune. Ai stare sau nu pentru muzică...
E.B.: Nu te cred. Ce profesionist eşti tu? (rîde) Iei chitara sau pianul şi te apuci de lucru, dacă trebuie...
M.B.: Hai, nu spune! Ce stare ai acum?
E.B.: Mi-e somn.
M.B.: Păi, vezi? (rîde)

• Poesis are termen de garanţie?

M.B.: Eu cred că n-are! Dar, din cînd în cînd, mai ai nevoie să ştii că nu ai ieşit din uz, că eşti încă valabil. Şi asta se întîmplă prin numărul de concerte pe care le avem. Lumea ne vrea!

• Am auzit că aţi reuşit să spargeţi recordul supravieţuirii unei relaţii de la distanţă!

E.B.: Da. Am lucrat împreună un album (n.r. – Babilon), eu fiind în Canada, iar Marius aici, în România. Deci se poate!

• Trăiască tehnologia!

M.B.: Da, trăiască, deşi eu nu mă prea înţeleg cu ea!

• Vă mai aduceţi aminte de prima voastră întîlnire?

M.B.: Da’ ce, crezi că stai de vorbă cu Baniciu? (rîde) Era prin 1975, la Casa de Cultură din Constanţa. Eram într-o sală de spectacole, eu cu un flautist, iar Eugen cu un alt coleg.

• A fost dragoste la... prima audiţie?

M.B.: Da.
E.B.: Şi ne stă bine împreună!

• Cui îi aparţine Poesis?

E.B.: Lumii întregi!
M.B.: Este înregistrat la OSIM, dar nu de noi. Am vrut să facem o societate culturală care să se numească Poesis şi aşa am aflat că numele e luat de altcineva! Probabil de vreun SRL.
E.B.: Ar trebui să ne înregistrăm şi noi! Poesis SRL! (rîde)

• Cine v-a botezat?

M.B.: Corneliu Stroe, toboşar de jazz la formaţia Creativ din Constanţa.

• N-aţi fost tot timpul împreună. Tu, Marius, ai mai colindat cu folkul alături de Ducu.

M.B.: Da, am avut diferite colaborări. Dar Poesis n-a încetat să existe...

• Ce meserie aveţi... la bază?

M.B.: Am o meserie liberală... Sînt liber să profesez cînd vreau şi cu cine vreau.

• Liberalule, cum stă folkul în sondaje?

M.B.: (Rîde)... Dacă ne luăm după cîte festivaluri de folk există în ţară, stă mai bine decît alte genuri muzicale.

• Stă bine pentru că este un gen muzical cu mesaj?

M.B.: Da. Şi manelele stau bine, pentru că şi ele au un mesaj direct! Dar asta e altă poveste...

• Credeţi că dacă folkiştii ar fi fost mai agresivi, folkul ar fi avut parte de mai multă mediatizare?

E.B.: Da. Chiar i-am zis lui Marius că proiectul Colibri a dat înapoi din cauza lor. Trebuia să fie mult mai agresivi!