Un simbol

Între 1992 şi 2001, din Gru­pul Teleorma­nul, condus de Liviu Vasili­că, a făcut parte şi Sorin Anghel, care rememo­rează acele vremuri frumoase.

De un timp viaţa l-a pur­tat pe un alt drum decât al inter­­pre­tării muzicii populare. Acum este prodecan la Colegiul Naţional de Administraţie Bucureşti, deşi este absolvent de Teologie. De muzică nu s-a rupt chiar de tot, pentru că este realizator de emisiuni folclorice la Radio Dobrogea.

EXIGENŢĂ
"Îmi aduc aminte cu mare drag de perioada când făceam parte din Grupul "Teleormanul" şi era o onoare să fiu zi de zi în preajma lui Liviu Vasilică. Era un om deosebit, era exigent la repetiţii pentru că dorea totul să fie perfect şi să dăm ce e mai bun în noi. Voia ca reprezentaţia scenică să fie la înălţime, dar nu numai vocile noastre să sune bine, ci şi să purtăm costumele populare cum se cuvine, să fim mândri de ipingeaua şi de căciula noastră, să le purtăm aşa cum se poartă la noi, în Teleorman. Am avut onoarea de a purta o ipingea cusută chiar de mâna lui." Sorin Anghel ne-a spus că îi plăceau foarte mult melodiile "Mărine, la nunta ta" şi "Hai, hai, cu trăsioara". Ultimul dintre ele îi plăcea foarte mult şi lui Liviu Vasilică, de altfel. "L-am repetat de multe ori în autocar când ne îndreptam spre sălile de spectacol."

ZESTREA
De unde aveau repertoriul, cine culegea cântecele? "Cele mai multe chiar Liviu Vasilică însuşi, aveam şi noi uneori mici contribuţii, dar cele mai multe el le culegea de pe la bătrânii rapsozi pe care îi întâlneam la spectacole. O dată a întâlnit o bătrână la Chişinău care i-a fredonat câteva cântece vechi, şi ulterior a introdus în repertoriul nostru unul cules de la ea. Avea şi o legătură cu unele strofe din «Hai, hai, cu trăsioara». Bătrâna era de fel din Oltenia, dar se stabilise în Basarabia", ne-a mai spus Sorin Anghel.
UN OM CREDINCIOS

FRANCHEŢE ŞI GENEROZITATE
Angela Marinescu, realizator responsabil al secţiei de folclor a Radiodifuziunii Române, se numără printre personele care i-au stat alături lui Liviu Vasilică. Întâi de toate, Angela Marinescu a remarcat francheţea şi gene­rozitatea lui Liviu Vasilică. "Avea o generozitate ieşită din comun. Dacă cuiva îi lipsea ceva sau un solist nu avea bani, el sărea imediat. Ajuta cu ce putea. Era un tip deschis, inteligent, absolvise medicina şi era pasionat de asta", îşi aminteşte Angela Marinescu.

DE LA DOCTOR, O PILULĂ PENTRU SUFLET...
Liviu Vasilică este unul din artiştii care a făcut două lucruri în acelaşi timp. Nu a existat o punere în balanţă a muzicii şi a meseriei de doctor. Şi-a făcut bine ambele "meserii". El era artistul din Teleorman care punea prie­tenilor şi diagnostice uneori. La nevoie, erau chiar utile sfaturile lui medicale. "Când copiii mei erau mici şi se mai îmbolnăveau, cum se îmbolnăvesc copiii, îl sunam pe Liviu şi îmi spunea ce au. Într-adevăr, se adeverea tot ce spunea el. Se confirma diagnosticul", îşi aminteşte Angela Marinescu. A venit mai târziu şi vremea proiectului cu Ansamblul Teleormanul: "După un concert, ne-a luat la pădure la Băneasa. Acolo a început să cânte, să danseze, ne-a spus că va face un disc cu Teleormanul şi ne-a prezentat repertoriul. La lansare, la un restaurant, a fost lume peste lume. Ţin minte că i-a scris un diagnostic unui ascultător, care suna aşa: «De la doctor, o pilulă pentru suflet, iar de la artist, tot sufletul lui în fiecare cântec»", îşi aminteşte Angela Marinescu.

MUZICA "OPERATĂ" CU PENSETA SUFLETULUI
Artistul Liviu Vasilică a fost mereu un perfecţionist, chiar dacă acest lucru presupunea un efort uriaş de zeci de ore. "Vorbeam cu Liviu la telefon, mă mai consulta în legătură cu repertoriul, era un perfecţionist. Schimba de o sută de ori textul până ieşea cum voia el. El a lansat un stil în muzică. Liviu Vasilică şi Floarea Calotă au fost cei mai reprezentativi solişti teleormăneni, care au adus muzica aceea pe scenă. Când vrea un solist să facă muzică, trebuie să se raporteze la ei", încheie Angela Marinescu. (Ionuţ Răduică)