Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O familie fericită, împlinită. Familia Groza sau cum să reuşeşti în viaţă prin muncă, prin ambiţie.
O familie fericită, împlinită. Familia Groza sau cum să reuşeşti în viaţă prin muncă, prin ambiţie.
Loredana i-a făcut să vadă viaţa ca-n filmele străine. Un
film cu o poveste frumoasă, în care, plecînd de jos cu muncă, ajungi în top,
ajungi sus şi nu-i uiţi nici pe cei de lîngă tine.
Ascensiunea Loredanei este una în care membrii familiei sale i-au stat mereu alături, au încurajat-o, au sfătuit-o, au protejat-o. Vasile, Leonida şi Cristi. Tatăl, mama, fratele său. Familia în sînul căreia Loredana a început să cînte de pe la 2-3 ani, după cum spune tatăl. Dacă este aşa, înseamnă că, de aproape 30 de ani, cîntăreaţa îşi tot perfecţionează vocea.
VOCEA, DE LA MAMA. "Povestea
lui Lori a început ca mai toate poveştile copiilor. Numai că ea a avut ceva
deosebit. Ea a cîntat. Cîntă de pe la 2 ani, încă de la creşă", afirmă tatăl
vedetei.
Fie că era la creşă, grădiniţă sau afară la joacă, după cum spun membrii familiei Groza, Loredana cînta. Repertoriu de copil... dar cîntat cu simţ de răspundere. O imagine a Loredanei din perioada copilăriei... ar fi descrierea unui copil foarte conştiincios, studios, îndrăgostit de muzică, de sunete. Un copil căruia îi plăcea să cînte pentru ceilalţi. Vocea a moştenit-o de la mama, Leonida. Şi acum doamna pare să aibă un mic regret...
"Voce am avut şi eu. Am vrut să particip şi la «Floarea din grădină», dar nu m-a lăsat soţul." Păcat de neşansa mamei, dar poate că, astfel, dorinţa de reuşită s-a transmis fiicei. Grija de reuşită... tot Loredanei. Deşi le acceptau mai toate năzbîtiile, cînd venea vorba despre cîntat, doamna Groza devenise mai drastică. "Dacă nu cînta bine, nu o lăsam afară."
Citește pe Antena3.ro
Nu doar vocea era grija Loredanei, ea a studiat şi vioara. Nu se ştia dacă nu cumva talentul de instrumentist poate fi mai mare decît cel de solist vocal.
MUZICĂ, MUZICĂ. De
pe la vreo 3 ani, Loredana... dădea recitaluri în faţa blocului. Aşeza copiii în
faţa unei bănci, ea se urca pe banca aleasă şi... se manifesta artistic.
Dacă la început părinţii nu au dat atenţie micului fenomen, în timp şi-au dat seama că Loredana este chiar talentată. De prisos să spunem că de la "poate are voce", Vasile şi Leonida consideră acum că fiica lor este cea mai mare voce a României.
Trofeele obţinute de-a lungul carierei artistice a fiicei, recordul de discuri vîndute cu "Bună seara, iubite!" le dau suficiente motive încît să aibă această părere. Loredana cînta, Cristi... ei bine, el era copilul năzdrăvan al familiei. Fără talente muzicale, dar cu destule idei năstruşnice.
O EVOLUŢIE MUNCITĂ. Loredana
creştea, talentul şi calitatea vocii creşteau şi ele o dată cu ea. Tatăl a
devenit un fel de manager pentru fiica talentată. Concursurile cîştigate în
zona Bacăului, Oneştiului au prefaţat parcă şi cîştigarea cunoscutului concurs "Steaua
fără nume" şi mult mai importantului "Festivalul de la Mamaia".
O carieră solidă se năştea. Adolescenta Lori, legal prea mică pentru a fi "o Stea fără nume", şi mai ales să participe la "Mamaia", a ajuns totuşi la ambele festivaluri, valoarea a impus-o, iar colaborările cu Marius Ţeicu şi alţi compozitori de valoare nu puteau fi neluate în seamă.
Pentru ţară se năştea o nouă stea, în familie... Loredana rămînea aceeaşi fiică şi soră iubită şi sprijinită.
Loredana a prins chiar şi "străinătatea" pe vremea comunismului. În Polonia, în Coreea de Nord şi nu numai.
Experienţe noi, experienţe ce s-au dovedit folositoare în
construirea unei mentalităţi, a unui cîntăreţ de valoare.
"Povestea lui
Lori a început ca mai toate poveştile copiilor. Numai că ea a avut ceva
deosebit. Ea a cîntat. Cîntă de pe la 2 ani, încă de la creşă"
Vasile Groza, tatăl
artistei
"Aveam cîntecul «Cine
stă posomorîtă», al Angelei Moldovan, mai aveam «Un brad de jucărie», pe care, de
fiecare dată cînd îl cîntam, toată lumea plîngea. Mai aveam un disc de vinil
acasă al Margaretei Pîslaru"
Loredana Groza
Distincţii
Loredana a susţinut peste 1.000 de concerte live în ţară şi peste hotare. A fost laureată a mai multor concursuri: "Steaua fără nume", Trofeul Festivalului Mamaia pentru interpretare 1986, Interpretul anului, din 1986 pînă în 1989, Marele Premiu la Festivalul Bucureşti 1991, Trofeul Festivalului Mamaia pentru cea mai bună melodie în 1992. De-a lungul carierei a primit numeroase distincţii precum: Premiul Ballantine’s, pentru cea mai bună interpretă pop şi cel mai bun album "Tomilio", 1998, Premiul Criticilor de Muzică în 1999, Discul de Aur pentru Jamparalele – decembrie 2006, Premiul Radio România pentru cel mai bun album în ianuarie 2007.
