Vis indian

editorial
O voinţă ieşită din comun. Un talent nativ. Ambiţioasă, tenace, perfecţionistă, a reuşit să facă ceea ce işi dorea cel mai mult: să cănte şi să danseze ca o indiancă. Sau, mai bine zis, aşa cum visau indiencele să cănte şi să danseze.

O voinţă ieşită din comun. Un talent nativ. Ambiţioasă, tenace, perfecţionistă, a reuşit să facă ceea ce işi dorea cel mai mult: să cănte şi să danseze ca o indiancă. Sau, mai bine zis, aşa cum visau indiencele să cănte şi să danseze. Nu şi-a dorit neapărat succesul, dar a venit la ea repede, in cantităţi uriaşe. Oamenii te caută, oamenii vor ceva de la tine, oamenii cred că poţi mai mult. Pănă intr-o zi. Cănd nu a mai vrut să ştie de urale, de pogoanele de flori, de admiraţie. Putea să fie capul de afiş al unor spectacole de mare anvergură in SUA, ar fi putut fi vedetă la Bollywood (industria de filme indiene), iar Salman Khan ar fi luat azi lecţii de la ea. Intr-o bună zi a zis gata. Pentru 18 ani. Ce a făcut in tot acest timp? In principal, "m-am uitat cu atenţie la oameni", precizează Naarghita. S-A UITAT CU ATENŢIE LA OAMENI! O lecţie extraordinară. Am visat-o intr-o noapte de ianuarie a acestui an. Era imbrăcată intr-un sari verde. Peste o vreme aflam că e născută in ianuarie şi că verde e culoarea ei preferată. O ştiam doar din fotografiile de pe discurile de vinil ale părinţilor mei. Cu ce drept am pornit in căutarea ei? Poate doar cu cel al unei călătorii iniţiatice in timpul căreia am invăţat să tac. Şi am realizat că aşteptarea nu e o stare, ci un sentiment. La mijlocul călătoriei am visat-o din nou. Poate deloc intămplător. "Continuu să cred că frumuseţea interioară, bunul-simţ, dragostea pentru valorile reale, modestia şi smerenia, muzica cu mesaj pot trece toate barierele." Să fie aşa cum spui tu, Naarghita!