Titanic Vals

Trecutul şi prezentul teatrului românesc... Un nume cu rezonanţă. Un actor cu har: Radu Beligan.

A fost Richard al III-lea şi... Spirache, şi.... Agamiţă Dandanache şi Beranjer... şi Ianke. Şi câte alte sute de roluri nu l-au consacrat pe Radu Beligan de-a lungul unei cariere ce se întinde pe mai bine de jumătate de secol. Un om şi un actor desăvârşit. Un miracol pe scena "artei româneşti". Un model şi un profesor pentru toţi cei care au avut şansa să-l întâlnească într-un moment important din destinul lor... "Meşterul Radu Beligan a fost norocul meu în teatru", îşi începe povestea îndrăgita actriţă Ilinca Tomoroveanu. "În noaptea premergătoare examenului de admitere la IATC am visat că dădeam examen şi că meşterul era în comisie.

M-am trezit cu gândul că, dacă va fi într-adevăr în comisie, voi reuşi. A fost! Am reuşit! Îi datorez cariera mea de actriţă."

Imaginaţi-v-o în copilărie spectator la teatru... Mereu aflată între emoţie şi zâmbete, bucurie şi... bucuria lacrimilor, aplauze şi admiraţie faţă de ceea ce înseamnă un actor pe scenă: trăire, inspiraţie, rigoare, iubire. Apoi un destin legat de teatru. Şi o viaţă dedicată scenei... Pe scurt, amintirile din copilărie ale Ilincăi Tomoroveanu. Legate, bineînţeles, de maestrul Beligan: "Fiind o precoce spectatoare de teatru, datorită bunicii mele, l-am văzut în multe specatcole la Teatrul Naţional. L-am urmărit şi în filme care au făcut istorie."

TRECUT-AU ANII... De câte ori nu se întâmplă să rămâi mut după un spectacol de teatru? Nu poţi nici să zâmbeşti, nici să plângi, nici să spui mai mult de două vorbe... Şi de câte ori nu ne imaginăm ca într-un vis perfect că la un moment dat vom fi acolo... pe scenă. Iar când Universul înţelege că faci totul din dragoste pentru... teatru, el pare să participe la a scrie istorie. Istoria unor personaje şi personalităţi pe aceeaşi scenă: "Am avut bucuria imensă de a-i fi aproape în câteva spectacole şi filme. Cea mai mare împlinire artistică alături de meşterul Beligan? Am fost Gena lui Spirache Necşulescu în «Titanic Vals» de Tudor Muşatescu, în spectacolul realizat pentru Televiziune de Horea Popescu», îşi aminteşte Ilinca Tomoroveanu. Cât adevăr! Câtă delicateţe! Cât umor! Câtă căldură! Câtă simplitate! Cât profesionalism! În final... o adâncă reverenţă artistului şi omului de cultură care este meşterul Radu Beligan! Şi încă o reverenţă pentru «Tatăl» Radu Beligan!".

O ESENŢĂ DE TALENT ROMĂNESC
"Radu Beligan este fiinţa teatrului. Unicitatea lui constă într-un paradox; tractează după sine întregul trecut al teatrului românesc, nerămânând în istorie, ci depăşindu-ne discret pe noi toţi tânăr mereu, se aliniază la linia de start dimpreună cu noi şi în timp ce alergăm îl vedem cum ne aşteaptă zâmbind la linia de sosire. El este încă o esenţă de talent românesc care se sustrage elegant timpului preferând să trăiască în veac. Zâmbetul lui tandru, inconfundabil, ne şopteşte parcă: Viaţa nu este o competiţie, ci o desăvârşire", spune Dan Puric. Iar Maestrul Beligan îl numeşte pe Dan Puric urmaşul său.

UN PARTENEREXTRAORDINAR
I s-a alăturat marelui Radu Beligan pe scenă în trei spectacole de renume: "Numele trandafirului", "Cotletele" şi în "Take, Ianke şi Cadâr". "Am învăţat de la Radu Beligan să... gândesc mai mult pe scenă. Este un actor talentat, un actor intelectual şi un actor pasionat. Aşadar, cred că acestea sunt calităţile sale… Talentul, intelectul şi pasiunea. Da, toată lumea spune că este o legendă, eu nu-l privesc aşa, ci mai degrabă ca pe un partener…, unul extraordinar. Radu Beligan are cu 50 de ani mai mult decât mine. În concluzie, jucam cu un om care avea 50 de ani atunci când eu m-am născut. Era deja cunoscut în toată lumea, avea relaţii de comunicare, dacă nu de prietenie, cu Lawrence Olivier, Jean-Louis Barrault, legende ale teatrului mondial. Plus că avea un mare succes cu spectacolele pe care le desfăşura la Paris. Pe scenă se poartă de la egal la egal, ca şi cu un partener… în timpul repetiţiilor, spectacolelor, glumelor. Eu mă bazez pe el, iar el pe mine... Îi urez să mai jucăm împreună! Şi lui, şi mie!" (Mihai Călin)

PUTEREA INFINITĂ A EMOŢIEI
Radu Beligan ne îngăduie să avem un Salieri într-o compoziţie perfectă, esenţializată la maximum, construită cu acea ştiinţă de a transfera fiecărui cuvânt o putere impresionantă asupra emoţiei spectatorului. Radu Beligan transcrie scenic acut şi nuanţat, inteligent şi pătrunzător, un text dificil, transformat subtil într-o partitură omogenă de o frumuseţe unică. (Dinu Cernescu)