Nu mă uita... prea curând

În căsuţa de la Breaza are flori. Are flori şi în suflet, de când se ştie, de aceea este tot timpul o prezenţă vivace, Marina Voica fiind una dintre cele mai apreciate şi longevive interprete de muzică uşoară românească.

Poate florile din ea au început să îşi arate frumuseţea pe când Marina, ca tânără studentă a   Facultatăţii de Finanţe din Moscova, a ajuns să cânte alături de orchestra facultăţii, fiind apreciată pentru că şi cânta, şi dansa. Şi, la primul ei concert, era toată numai petale: "Din zece metri de stambă înflorată, mătuşa mi-a cusut o fustă, din mătase galbenă o bluză, mi-a pus în păr un trandafir roşu, şi aşa am dansat şi am cântat «La Cucaracha»! De unde să ştiu eu atunci că mai era puţin şi destinul mă pregătea pentru România...". Destinul a pregătit-o bine şi... înflorit, artista dăruindu-ne melodii de neuitat. Şi tocmai pentru a exemplifica neuitarea am vorbit despre frumosul ei şlagăr "Nu mă uita" cu prezentatorul Octavian Ursulescu, care îi poartă o admiraţie deosebită Marinei.

INSPIRAŢIA. Desigur, ne aşteptăm ca un şlagăr să aibă în spate o poveste, deşi însuşi şlagărul e povestea!  "Cine n-a fredonat măcar odată celebrul «Firicel de floare-albastră/Floare  de nu mă uita» al lui Ion Vasilescu? E drept, erau vremuri când muzica uşoară românească se difuza intens la radio şi pe discuri, nu ca azi, când deschizi radioul şi trec ore până să asculţi un cântec românesc!", prefaţează domnul Ursulescu. "Cu toate acestea, un alt foarte frumos cântec s-ar putea să aibă aceeaşi soartă fericită, adică de difuzare intensă, datorită CD-ului alăturat acestei Ediţii de Colecţie". Este vorba despre compoziţia (muzică şi versuri) Marinei Voica - «Nu mă uita», inspirată de delicata floare micuţă, cu petale albastre, simbol al iubirii, prezentă de atâtea ori în melodii şi poezii. Istoria creaţiei este simplă: artista are la Breaza numeroase flori de nu-mă-uita în grădină, acestea fiind printre primele care înfloresc. Inspiraţia i-a venit pe moment, în 1990, şi aşa s-a născut melodia. Calificată în finala festivalului de la Mamaia, piesa n-a luat nici un premiu, ceea ce ar trebui să facă să roşească juriul concursului, fiindcă multe dintre laureatele de atunci au căzut în uitare, dar creaţia Marinei Voica se bucură de succes şi după două decenii. Ca şi Marina, mereu tânără şi modernă, aşa cum a apărut şi la festivitatea de premiere de la revista Actualitatea muzicală sau la premiile Radio România - unde a fost distinsă cu două premii de excelenţă".

Octavian Ursulescu încheie inspirat: "Marina Voica îndeamnă, parcă, prin cântec pe ascultătorul fidel: «Nu mă uita»!"

"Istoria creaţiei este simplă: artista are la Breaza numeroase flori de nu-mă-uita în grădină, acestea fiind printre primele care înfloresc. Inspiraţia i-a venit pe moment, în 1990, şi aşa s-a născut melodia. Calificată în finala festivalului de la Mamaia, piesa n-a luat nici un premiu..."
Octavian Ursulescu