Tranzitia asta.... Mai dureaza mult?, ma intreaba cineva. Ma uit in ochii lui si incerc sa vad daca intr-adevar vrea sa afle raspunsul. Raspunsul meu. Stiu ca are un raspuns pe care-l asteapta. Ii zambesc. Ii zambesc pentru ca-mi dau seama ca, orice i-as spune, el nu ma asculta. El vrea sa auda raspunsul lui.
Cumva, il inteleg. Degeaba i-as spune eu ca... ne-am propus sa finalizam cu adevarat procesul de tranzitie in Romania. "Unii s-au grabit sa-l anunte deja", mi-ar raspunde. Graba lor a fost si ea de inteles, as adauga. Era o chestiune electorala. Insa lucrurile nu sunt tocmai incheiate. Cum sa-i spun ca tara noastra se apropie cu pasi rapizi catre sfarsitul acestei tranzitii si catre ceea ce specialistii denumesc o "economie globalizata"? Ma va intelege? I-as cita din studiile profesorilor de la ASE, care spun ca o economie iesita din tranzitie ar trebui sa indeplineasca cateva conditii foarte clare, intre care: sectorul privat sa fie principalul motor al cresterii economice; comertul exterior sa fie liberalizat; restrictiile pentru investitiile straine sa fie eliminate; sa asistam la o demonopolizare, la privatizarea industriilor si serviciilor publice; sa avem acces strain la proprietate. Daca i-as fi spus toate astea, m-ar fi intrebat, poate, in cel mai fericit caz, cate din ele s-au realizat deja si la cate se lucreaza in continuare. Ei bine - i-as raspunde - am sa va dau o veste buna. Am ajuns la capatul tunelului, iar luminita pe care o vedeau unii candva este acum o lumina puternica.