x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

A face

0
24 Mar 2005 - 00:00

Tranzitia asta.... Mai dureaza mult?, ma intreaba cineva. Ma uit in ochii lui si incerc sa vad daca intr-adevar vrea sa afle raspunsul. Raspunsul meu. Stiu ca are un raspuns pe care-l asteapta. Ii zambesc. Ii zambesc pentru ca-mi dau seama ca, orice i-as spune, el nu ma asculta. El vrea sa auda raspunsul lui.

Cumva, il inteleg. Degeaba i-as spune eu ca... ne-am propus sa finalizam cu adevarat procesul de tranzitie in Romania. "Unii s-au grabit sa-l anunte deja", mi-ar raspunde. Graba lor a fost si ea de inteles, as adauga. Era o chestiune electorala. Insa lucrurile nu sunt tocmai incheiate. Cum sa-i spun ca tara noastra se apropie cu pasi rapizi catre sfarsitul acestei tranzitii si catre ceea ce specialistii denumesc o "economie globalizata"? Ma va intelege? I-as cita din studiile profesorilor de la ASE, care spun ca o economie iesita din tranzitie ar trebui sa indeplineasca cateva conditii foarte clare, intre care: sectorul privat sa fie principalul motor al cresterii economice; comertul exterior sa fie liberalizat; restrictiile pentru investitiile straine sa fie eliminate; sa asistam la o demonopolizare, la privatizarea industriilor si serviciilor publice; sa avem acces strain la proprietate.

Daca i-as fi spus toate astea, m-ar fi intrebat, poate, in cel mai fericit caz, cate din ele s-au realizat deja si la cate se lucreaza in continuare. Ei bine - i-as raspunde - am sa va dau o veste buna. Am ajuns la capatul tunelului, iar luminita pe care o vedeau unii candva este acum o lumina puternica.

Ma uit din nou in ochii lui. Simt ca nu vrea comparatii cu tunelul si cu luminita, nici sa i se induca obsesiv ca traieste mai bine, cand el de fapt n-o duce mai bine.

Atunci i-as spune asa: o sa iesim din tranzitie atunci cand fiecare ne facem treaba. Si eu, si tu, si ceilalti. Cu cat o sa fim mai multi cei care ne facem treaba, cu atat o sa fie mai bine. Avem de facut ceva, iar acel ceva este pentru binele nostru. Bunastarea nu e o smecherie si nici nu vine numai din smecherii. Bunastarea se construieste precum o casa. De jos in sus, caramida cu caramida. Se construieste mult in Romania, tot mai mult. Dar e loc pentru si mai mult.

Tranzitia se va incheia atunci cand cei care fac ceva, atunci cand cei care construiesc ceva compun majoritatea. Tranzitia inseamna sa fii liber sa construiesti, sa te decizi sa construiesti si sa incepi sa construiesti. Tu ce zici, mai dureaza mult tranzitia asta?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de