Pana nu de mult, autorii isi creau o bibliografie cu sudoarea fruntii, in ziua de azi cateva apasari pe butoane ne rezolva problemele, inclusiv pe cele meschine, cum ar fi stabilirea unei riguroase ordini alfabetice a titlurilor si autorilor, dar si unele mai subtile, legate de relevanta.
Nu stiti cine a fost Guillen Peraza, unul dintre cuceritorii Canarelor, intrat in nemurire prin poemul anonim apartinand, poate, tatalui sau? Va veti lamuri imediat, primind chiar si analiza poemului ("Endechas", adica lamentatii), variante ale acestuia in diverse antologii si multe, foarte multe altele. Asta dupa ce l-ati cautat prin mijloace conventionale vreme de, sa spunem, patru decenii, ca mine.
Ati vazut cumva, candva, o carte pe care nu ati mai putut-o regasi nicicand, un dictionar etimologic exotic, o editie publicata de editura lui Apollinaire in anii â20, un catalog de obiecte imaginare, o pagina dintr-un poem scris de autor necunoscut de care nu ati mai dat nicidecum? Sansele de a-l gasi astazi sunt infinit mai mari. Si, credeti-ma, stiu despre ce este vorba: acum trei zile l-am regasit pe Dan Propper, poet "beat" intalnit pe la sfarsitul anilor â50 si de atunci disparut fara urma.
Perfect, sa profitam de progres, sa ne bucuram de roadele lui. Un "motor de cautare" nu poate hotari in locul meu daca un subiect merita sau nu sa fie atacat, utilizat, exploatat. Cateva lucruri sigure, m-am saturat de Dan Brown si de succesele sale exagerate, as prefera sa il mai lasam in pace pe marele Leonardo da Vinci si daca tot ne ocupam de tot felul de teorii dubioase, macar sa le impingem in fata pe cele ceva mai de bun gust, iata, Umberto Eco mai vorbeste si el in dodii (vezi "Pendulul lui Foucault"), dar o face cu mult mai mult farmec. E doar un exemplu.
Leonardo nu mai are nevoie de publicitate, spre deosebire de actualul meu erou cultural, Athanasius Kircher, calugar si om universal, o combinatie improbabila de iezuit si polymath (ce cuvant minunat!), mai putin celebru decat Leonardo, neangrenat in atat de multe proiecte, poate in avantajul sau, cine ar incerca sa zboare cu masina lui Leonardo ar fi ras cu spaclul de pe stanci... Da, dar cati au pictat "Mona Lisa"?
Nascut in 1602 in Germania, Kircher se calugareste la varsta de 16 ani, iar in 1634 devine profesor de matematica la "Collegio Romano", primeste informatii de la iezuitii ajunsi pana in cele mai indepartate colturi ale lumii, publica enorm (spre deosebire de Leonardo, care isi ascundea ideile prin caiete), dictionare, tratate de seismologie, de acustica muzicala, de microscopie (este probabil cel dintai om de stiinta care a sustinut ca bolile sunt provocate de microbi!) si construieste, in foarte putinul sau timp liber, roboti care ii sperie si ii amuza pe vizitatori.
Una dintre marile pasiuni ale lui Kircher a fost studiul Egiptului antic. Confruntat cu o teorie care afirma ca hieroglifele sunt pur decorative, un fel de tapet in piatra (nu arata ca niste poze mici?) fratele Athanasius le suspecteaza ca fiind modul de scriere al unei limbi si se apuca de descifrarea lor, facand mari progrese. Din pacate, nu in directia corecta, el le considera asemanatoare cu ideogramele chineze, ceea ce nu l-a impiedicat pe Champollion, marele erou al descifrarii hieroglifelor, sa salute eforturile predecesorului sau german.
Unii comentatori contemporani ai operei lui Kircher, ca de exemplu Scott McLemee, sustin ca iezuitul era foarte preocupat de povestea Turnului din Babel, surprins de prezenta trinitatilor divine in multe religii, impresionat de asemanarile dintre limbi aparent fara nici o legatura. Sa fi fost oare Kircher, evident convins de unitatea fundamentala a Lumii, dornic sa refaca Turnul distrus de mania Domnului? Poate ca da. Ce stim este ca a incercat sa dea o aplicatie practica teoriilor sale prin crearea unui sistem de "poligrafie universala", un sistem de scriere capabil sa permita comunicarea si sa depaseasca barierele lingvistice.
Sistemul de codificare a devenit si mai subtil, mai sofisticat, mai elegant. Degeaba. Stiinta cerea specializare, multivalentul Kircher apartinea trecutului. Barfit, invidiat, acuzat de vanitate (practica alchimia, pacat de neiertat in ochii savantilor de pe la sfarsitul secolului al XVII-lea), Kircher ne-a parasit in 1680, lasand in urma o imagine de enciclopedist usor confuz. Mare pacat. Omul capabil sa inventeze inainte de 1700 microbiologia, multiculturalismul si tehnologia codurilor ar fi meritat ceva mai mult. Si acum, ce facem? Are cineva de gand sa scrie un roman despre mesajele ascunse in superbele ilustratii ale cartilor lui Kircher, inca de pe atunci in cautarea unui leac al gripei aviare? Vi se pare imposibil?
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
