Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Povestea începe cu cel mai mic dintre cei 17 copii ai unui pastor din Darmstadt, care avea să ajungă om de ştiinţă, autor de proză satirică şi aforisme şi anglofil convins. La doar 22 de ani devine una dintre marile speranţe ale Universităţii din Gottingen unde ajunge profesor în 1769. O maladie a coloanei vertebrale l-a deformat trupeşte, era cocoşat. Asta nu l-a împiedicat să aibă nenumărate amoruri, vreo patru căsătorii oficiale şi câţiva copii, majoritatea legitimi.
Se numea Georg Christoph Lichtenberg, s-a ocupat cu studiul electricităţii statice şi a descoperit efectul pe care se bazează funcţionarea maşinilor de copiat din epoca modernă. A umplut un mare număr de caiete de notiţe, publicate sub numele de „maculatoare”, admirate fără rezerve de Schopenhauer, Nietzche, Freud şi Wittgenstein, ca şi de un alt binecunoscut autor de maculatoare, Nikola Tesla.
Fantomele au apărut mult mai târziu, cam prin 1939, când Semion Davidovic Kirlian, un inventator şi fizician rus (armean de origine) a observat ca un obiect legat de o sursă de voltaj şi aşezat pe o placă fotografică produce o imagine cu totul specială, un soi de aură, de fantomă a obiectului. Numita pe rând „electrografie”, „electronografie” sau „coronagrafie”, tehnica lui Kirlian a început să fie folosită în cercetările parapsihologice conduse de Dr. Thelma Moss la o universitate din California.
Mai apoi, psihologul Joe H. Slate a utilizat fotografia Kirlian într-un studiu comandat de aviaţia americană, mai exact de cei de la rachete balistice. Încă nu se ştie de ce dar un canal de televiziune, „History Channel” a făcut câteva referiri la studiul cu pricina în episodul numit „Secretele vampirilor”.
Cercetările continuă în Rusia, la universitatea din St. Petersburg, sub conducerea Dr. Konstantin Korotkov. Colectivul acestuia utilizează vizualizarea descărcărilor electrice în gaze pentru a aprecia rezistenţa la efort şi la stres a subiecţilor, de regulă sportivi şi aşteaptă diverse aprobări pentru a li se permite activitatea în clinici şi spitale.
Cea mai simplă explicaţie a fenomenului prevăzut de Lichtenberg şi descoperit de Kirlian este aşa-zisul „efect corona” care apare şi la alte surse de înaltă tensiune, cum ar fi generatorul Van de Graaff sau solenoidul lui Tesla. Dacă în loc să fotografiem obiectul legat direct la sursa de voltaj o vom face într-un câmp electric, vom avea o surpriză. După ce ne descotorosim de obiect, pe fotografie mai apare totuşi o imagine, o fantomă.
Nu ştim prea bine de ce. Un duşman îndârjit la paranormalului, James Randi, crede că este vorba doar de contaminarea plăcilor fotografice. Kirlian susţinea că imaginile produse şi studiate de el reprezintă un fel de „aură”, termen imprecis şi neconvingător dar folosit cu entuziasm de iubitorii parapsihologiei.
Citește pe Antena3.ro
Autori de SF, precum Piers Anthony, sau de distopii speculative, ca Margaret Atwood, au folosit imaginile Kirlian în operele lor, ca simboluri ale personalităţii umane sau ca reprezentări ale emoţiilor. Serialul de televiziune „The X-Files” face apel la ele în episodul „Leonard Betts” atunci când se referă la un cadavru decapitat. Fotografia Kirlian le permite agenţilor Mulder şi Scully să descifreze misterul unei crime comise, pare-se, de extratereştri.
Am văzut şi eu fotografii Kirlian pe când realizam un scurt documentar pe această temă. Arătau frumos, chiar senzaţional, dar nu am rămas convins de semnificaţia lor, de valoarea lor ştiinţifică. Alţii însă au fost, pe bună dreptate, profund impresionaţi de imaginile văzute. Printre ei oameni de talia muzicianului David Bowie, care le-a folosit pe coperţile discurilor şi în programele de concert. Să nu uităm un personaj din jocurile Pokemon, înzestrat cu puteri extrasenzoriale se numeşte Kirlia. Fără „n”. Dacă nu ştiaţi, Pokemon provine de la Pocket Monsters, monştri de buzunar.
Toate poveştile cu subiect paranormal îmi amintesc de un admirabil aforism al lui Lichtenberg: „Era un om care nu numai că nu credea în fantome, nici măcar nu-i era frică de ele!”
