Aventura extremă

Am avut norocul să-mi petrec vacanţe, week-end-uri, filmări, emisiuni sau doar ore cu fel de fel de oameni care-şi turnau găleţi de adrenalină în organism şi zâmbeau fericiţi. Cu adevărat fericiţi.

Am prieteni cu care sar cu parashuta, prieteni cu care merg la ski, prieteni cu care fac scuba sau cu care urc pe munţi. Am încercat de toate, atât cât m-au ţinut organismul şi creierul. Am testat alături de ei cam tot ce poate face un om atunci când are nevoie de adrenalină - pe 2 roţi, pe 4, cu elice, fără, cu kite sau frânghii, cu troliu sau doar cu mâinile. Ca în orice pasiune exclusivistă, povestea păţaniilor tale nu impresionează audienţe largi, nu ridică sprâncene şi nici nu încropeşte vreun dram de admiraţie sau compasiune decât dacă se întâlneşte cu o minte care a înregistrat trăiri asemănătoare sau freamătă de dorinţa abordării unei astfel de aventuri. Mă... aventurez, totuşi, într-o scurtă povestire. E despre nişte bărbaţi, câteva sute, şi despre mult mai puţine femei, care au renunţat pentru o săptămână la confortul civil, la alintul papucilor de casă şi la telecomenzi de tv, dvd sau aer condiţionat. Nu-i obligă nimeni şi nimic să îndure frigul, ploaia până la piele, efortul până la limita lacrimilor de neputinţă sau gustul amar al abandonului din motive tehnice... Nu i-a alungat nimeni de-acasă, nu le-a sponsorizat nimeni drumul şi piesele de schimb, nu sunt nişte ciudaţi sau nişte nemernici care fug de-acasă aiurea. Îi mâna în competiţia asta - Romanian Extreme Adventure - doar nebunia de a participa o săptămână întreagă la cea mai dură şi mai lungă competiţie off-road care se întâmplă la noi. Unii vor să câştige cu orice chip, alţii vor doar să termine cursa şi să mai adune o experienţă cu adevărat bogată, în accepţiunea lor. În fiecare zi pleacă în cursă cu motociclete de enduro, cu quad-uri, atv-uri sau maşini pe trasee imposibil de abordat cu vreun alt vehicul şi aproape de netrecut cu piciorul. Nu ia nimeni în glumă competiţia, pentru că de nenumărate ori treci pe lângă accidente grave sau chiar mortale, aşa cum treci pe lângă cioturi sau prin ravene, adică la tot pasul. La această competiţie li se întâmplă frecvent concurenţilor să lupte pentru... supravieţuire. Cu atacul de panică, hipotermia, foamea, deshidratarea şi... piesele care cedează şi îi lasă baltă - piese de fier, de la motoare sau... piese umane - muşchi contractaţi, ligamente sau oase frânte...

Nu ştiu cum veneau oştenii pe vremuri în cetate după vreo bătălie, dar îi văd pe oamenii ăştia - printre ei am cunoscut medici, arhitecţi, studenţi, vedete tv sau artişti, milionari din toată ţara, tinere speranţe ale acestui sport, procurori, ingineri, piloţi etc - vin toţi de aceeaşi culoare, a noroiului. Epuizaţi. Hămesiţi. Atât de plini de adrenalină, dar atât de lipsiţi de vlagă, încât singura supapă le e povestea păţaniilor din ziua aceea. Îşi oblojesc rănile, îşi sărută nevestele sau iubitele, îşi repară maşinăriile şi aşteaptă ziua următoare. Fără televizor, fără ziare, fără net, fără legatură cu lumea de dincolo de munţi. Singurul loc unde e semnal pentru mobil e la vreo oră de mers cu maşina. În competiţie sunt câteva femei - pe 2 roţi e doar Andreea, o fată blondă cu ochi albaştri, pe care dac-ai vedea-o pe stradă, în fusta scurtă şi c-o plasă de roşii, nu ţi-ai imagina-o pe traseul crunt al competeţiei, reparându-şi singură motorul, pentru că e 1:30 noaptea şi a rămas singură în padure, dar n-a vrut nicicum să abandoneze cursa... Mai sunt femei în competiţie, fie copilot la maşini, fie în organizare. Mai sunt femei - iubite sau soţii - care stau în tabără şi-şi aşteaptă bărbaţii... Le-am admirat în egală măsură - o săptămână de frig, ploaie, dormit în cort sau în rulotă, dush rareori cu apă caldă şi nici o şansă să te faci frumoasă, ci doar utilă... Mă uit la bărbaţii care participă la astfel de competiţii - sunt exact ca în cântecul lui Andrieş -, de departe bărbaţi, de aproape copii... Îi admir pentru rezistenţă, fair-play şi consistenţa unei pasiuni greu de concurat cu "regele" sporturilor promovate la noi, fotbalul. Din sportul acesta ies câteodată campioni, cum e Many, un tânăr talentat despre care nu s-a auzit mai nimic pe la noi, dar care a atras toate televiziunile străine când a participat la Dakar pentru România. Dar întotdeauna, din sportul acesta ies Bărbaţi. Nişte bărbaţi pe care te poţi baza şi de la care putem învăţa oricând ce e cu adevărat important ca să trăieşti din plin. Şi ca să ai ce povesti despre zilele în care ţi s-a întâmplat să vezi cât de departe îţi poţi împinge limitele...

Întrebarea de pus pe gând azi: când ţi-a fost cu adevărat frică pentru viaţa ta?