Bölöni, doar soluţie de avarie pentru naţională

Defilarea cotonoagă a naţionalei împănează tot mai convingător ideea unei ratări a calificării la Mondialul din 2010. Debarcarea lui Victor Piţurcă devine o consecinţă firească a eşecului.

Decontul îi vizează însă şi pe şefii federaţiei, care, ghinion, tocmai se află într-un an electoral. Mircea Sandu şi Ionuţ Lupescu, afectaţi de tensiunea bilanţului, au lăsat jos garda diplomaţiei, mânuind riscant arma reproşurilor publice. Preşedintele federaţiei a încercat să câştige abil simpatia celor mulţi care doresc decapitarea lui Victor Piţurcă atacându-l pe selecţioner. Directorul general, un neantrenat în astfel de subtilităţi parşive, a rămas fidel cuvântului dat la semnarea contractului cu antrenorul naţionalei şi s-a manifestat în opoziţie cu Mircea Sandu. Contextul conflictual a dat apă la moară fabricilor de împachetat fum, care au început să lucreze la foc continuu. Ultimul produs lansat pe piaţă cu mare pompă este pijamaua de selecţioner marca Ladislau Bölöni. Un produs ieftin, un produs ticluit din ingredientele tipice perioadelor de criză profundă.

Comunicarea ping-pong a reprezentat punctul de plecare în construirea ipotezei fanteziste conform căreia Bölöni ar avea prima şansă de a deveni noul antrenor al naţionalei României. Mircea Sandu a fost întrebat de un jurnalist ce părere are despre Bölöni.

Răspunsul, unul protocolar şi neangajant, a ajuns la Bölöni, tot prin intermediul presei, în ambalajul unei propuneri voalate de a prelua echipa naţională. La fel de protocolar, Bölöni a răspuns în clişee diplomatice, care pot semăna oricând cu acceptarea ofertei, dar care niciodată nu înseamnă şi acceptarea în sine. De aici încolo, manevra a fost extrem de simplă. Declaraţiile lui Mircea Sandu şi ale lui Ladislau Bölöni au fost deposedate de nuanţe şi prezentate ca angajament ferm. Minciuna a devenit astfel plauzibilă. Jurnalistul de teren şi-a făcut subiectul. El a fost preluat şi dezvoltat savant de editorialiştii casnici fie naivi, fie complici.

Inevitabil va veni şi vremea când Piţurcă, demis sau demisionar, va părăsi naţionala. Cred că în locul său poate fi ales un antrenor care să nu poarte povara controverselor din fotbalul intern. Un antrenor de afară sau chiar un străin. Am însă motivele mele să cred că Ladislau Bölöni nu va constitui decât soluţia de avarie pe lista nominalizărilor.

Nu-l recomandă prioritar antecedentele, nu-l recomandă nici rigoarea care uneori degenerează în capriciu şi nici nu cred că-şi doreşte el prea tare să revină în România. Chiar dacă a susţinut că naţionala merită orice sacrificiu. Chiar dacă a afirmat că naţionala a fost sfântă pentru el în vremea când era jucător, la maturitate a demonstrat că icoana e imprimată pe mijloacele de subzistenţă. Nu uit nici faptul că atunci când i s-a propus să candideze pentru Primăria din Târgu-Mureş a spus că acceptă cu o singură condiţie: să nu aibă contracandidat. Or, la naţională concurenţa este condiţie
obligatorie.