Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acest discurs a venit într-un moment în care calculele reputatului profesor de la Yale, Irving Fisher, autorul ecuației, teoremei și efectului cu același nume, relevau că prețurile de pe bursă se mai pot duce în jos, dar nu se anunță nimic „de natura unei prăbușiri”. Chiar și pe 21 octombrie 1929, cu foarte puțin înainte de marea cădere, Fisher a vorbit de „o simplă zdruncinare în unele cercuri externe (marginale) ale bursei”. Cu toate acestea, Fisher a rămas un teoretician remarcabil, iar Babson, cel care „a demonstrat cât de importantă poate fi observarea atentă și lipsită de prejudecăți a faptelor economice reale”, după cum preciza Costin Murgescu, e considerat mai degrabă o figură obscură, despre care enciclopedii oferă cu zgârcenie date. Enciclopedii în care e plasat la loc de cinste „părintele” John Maynard Keynes, dar a cărui National Mutual Life Insurance Company, condusă pe principii speculative, a fost pe buza falimentului în timpul Marii Depresii din anii ’30, pentru că a promis clienților beneficii spectaculoase, pe care nu le-a putut susține.
Roger W. Babson, absolvent al MIT, cu o diplomă în inginerie, a făcut lobby pe lângă Universitate pentru includerea unui curs de afaceri, care a primit numele de „inginerie în afaceri”. El a integrat a treia lege a lui Newton în economie și a creat Babsonchart of Economic Indicators, cel care l-a ajutat să prevadă prăbușirea bursieră din 1929.
Babson, investitor și manager al unor corporații listate pe Wall Street, fondator al companiei de consultanță Babson’s Reports, care a oferit unele din primele newsletter-uri de business, discuta de 10 principii investiționale:
- Nu amesteca speculațiile cu investițiile
- Nu te lăsa copleșit de background-ul companiei în care investești
- Analizează cu atenție „chilipirurile” promoționale
- Acordă atenția cuvenită gradului de sofisticare al pieței
Citește pe Antena3.ro
- Nu cumpăra fără să te uiți la fundamente
- Protejează-ți valoarea portofoliului prin diversificare
- Nu te diversifica cumpărând diversele titluri ale aceleiași companii
- Analizează cu atenției companiile mici
- Alege țintit, nu cumpăra din abundență
- Nu cumpăra pe datorie, evită tranzacțiile în marjă (margin trading)
Dar să venim la crizele din zilele noastre pentru a afirma că ceea ce spune Roubini acum, cu titlu de noutate, tare îmi e teamă că a zis înainte Nassim Nicholas Taleb.
El notează în cartea sa „The Black Swan: The Impact of the Highly Improbable” că globalizarea nu are numai părți bune: creează o fragilitate de ansamblu, oferind aparența unei stabilități. Cu alte cuvinte, „creează lebede negre devastatoare”.
„Nu am mai trăit niciodată sub amenințarea unui colaps global. Instituțiile financiare au fuzionat, constituind un număr mic. Astăzi aproape toate sunt interconectate”, apreciază Taleb.
Deci, ecologia financiară s-a umflat, dând naștere „unor structuri birocratice gigantice și incestuoase, când cade una, cad toate”, menționează Taleb.
Concentrarea tot mai mare pare să aibă drept efect reducerea probabilității de apariție a unei crize financiare, „dar dacă aceasta totuși apare, ea se desfășoară la scară globală și ne afectează foarte grav”.
„Este adevărat, avem mai puține eșecuri acum, dar când vor apărea... Gândul acesta îmi dă fiori”, scrie Taleb.
Și rezumă: „Vom avea crize mai puține, dar mult mai grave. Cu cât mai rar este evenimentul, cu atât mai puține cunoaștem despre probabilitatea de apariție a acestuia. Asta înseamnă că știm tot mai puține lucruri despre posibilitatea de apariție a unei crize”.
Taleb consideră, de asemenea, că Mama Natură nu iubește nimic din ceea ce este prea mare, pentru că e fragil.
Conceptul „economiei de scară” - conform căruia companiile economisesc bani atunci când devin mari, prin urmare sunt mai eficiente - se află în spatele extinderilor și fuziunilor.
Companiile par să fie mai „eficiente”, dar sunt și mai vulnerabile la accidentele externe - apreciază Taleb - acele „Lebede Negre”.
El continuă spunând că atunci când companiile sunt mari trebuie să se optimizeze pentru a da satisfacție analiștilor. Aceștia (oameni de tip MBA) vor face presiuni asupra companiilor pentru a tăia rezervele, în scopul de a „îmbunătăți bilanțul”, contribuind în cele din urmă la falimentul afacerilor.
Problema guvernelor este aceea că au tendința să sprijine aceste organisme fragile „pentru că sunt angajatori mari” și au agenți de lobby - tipul de contribuții false (dar susținute publicitar în mod vizibil).
Companiile mari obțin ajutor guvernamental și devin tot mai fragile, ajungând într-un fel să conducă guvernul. Pe de altă parte, afacerile mici eșuează fără să-i pese cuiva; ele trebuie să fie eficiente și să asculte de legile naturii.
Nu există niciun dubiu că gândirea lui Taleb este compatibilă cu cea a lui Roubini.
Mărturie stă faptul că Nassim Nicholas Taleb l-a inclus pe Nouriel Roubini, pe lista celor de la care a primit comentarii valoroase și un ajutor generos, în prefața cărții „Antifragil”.
