Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vă propun un exerciţiu de autoevaluare. Plecând de la două oglinzi.
Pe una dintre ele ne-au pus-o în faţă analiştii de la JP Morgan. Nu arătăm deloc rău în oglinda marii bănci americane. Seculara speranţă de recuperare a decalajelor faţă de ţările dezvoltate e susţinută, astăzi, de un semnificativ potenţial pentru o nouă evoluţie ascendentă. A doua oglindă însă, cea de la Eurostat, ignoră ce putem şi ne spune cine suntem de fapt: cei mai săraci din Uniunea Europeană, alături de bulgari.
Concluzia e limpede: ne-am schimbat noi şi am schimbat ţara din decembrie 1989 încoace, dar partenerii noştri europeni s-au schimbat mai repede şi mai profund decât noi. Şi iată că regiuni întregi din ţara noastră, din Suceava până la Vaslui, din Dolj până în Vâlcea, din Argeş până la Marea Neagră, incluzând până şi zonele din jurul porturilor Brăila, Galaţi şi Constanţa, se târăsc în coada clasamentului european al puterii de cumpărare.
Ce ne ţine în loc? Nu suntem competitivi. Una dintre cauze fiind uşurinţa cu care ignorăm noi înşine potenţialul de înaintare şi ne lăsăm prinşi în capcana iluziilor, ademeniţi de populism. Parafrazându-l pe Sir Thomas Gresham, consilierul financiar al Elisabetei I a Angliei, care formula în secolul al XVI-lea, un adevăr devenit legitate: "Banii slabi îi alungă din circulaţie pe cei tari", guvernatorul BNR observa că astăzi, în dezbaterile publice de la noi, adeseori ideile bune sunt alungate de cele rele. De ideile populiste, deci, căci spre o astfel de legătură (idei rele = idei populiste) conduce interpretarea logică şi istorică a parafrazei citate.
Tezele populiste sunt periculoase mai ales pentru că sunt specioase. Caracterul lor înşelător pleacă de la etimologia cuvântului "populism", numai în aparenţă legat de cuvântul popular. Confuzia apare frecvent şi produce derută. Populismul suitelor de politicieni care, ani în şir, au făcut tot ce au putut pentru amânarea reformelor economice, motivând că ar fi prea dureroase, îl plătim azi, infinit mai dureros, cu salarii tăiate, cu pensii îngheţate şi cu un TVA inflaţionist, ce loveşte întreaga populaţie. Fiindcă "populismul" nu exprimă susţinerea intereselor populaţiei. Pentru acest concept păgubos, antieconomic, a plătit cu ieşirea din istorie, acum mai bine de un veac, o formaţiune politică americană ce întorsese spatele puţinelor reguli de politică monetară existente la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Legătura dintre ideile populiste şi parabola consilierului financiar al reginei Elisabeta I nu-i deloc întâmplătoare. Ea a devenit evidentă în lumea de după Congresul de la Viena, din l815, care se despărţea de epoca lui Napoleon Bonaparte. Bimetalismul a jucat atunci un rol important, în sensul că a asigurat bani ieftini, convertibili în argint, în ţările ce nu erau în măsură să-şi acopere în aur totalitatea emisiunilor monetare. Dar prevestitorii de catastrofe economice şi financiare nu vorbeau în necunoştinţă de cauză. Se verifica astfel "legea lui Gresham". Treptat, argintul a alungat aurul de pe piaţă. Temporar însă. Bimetalismul, îmbrăţişat repede de multe ţări, şi-a arătat în cele din urmă faţa urâtă şi a început să fie abandonat. Câştiga teren acoperirea banilor numai cu aur. Întâi în Europa. Şi mai târziu, abia la cumpăna secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, în America.
Două stafii bântuiau America în pragul secolului al XX-lea, lupta lor ajungând să domine mai toate campaniile electorale: banii scumpi şi banii ieftini. Ideea fixă a populiştilor era o emisiune monetară expansivă, de bani ieftini, acoperiţi cu argint, din care statul să plătească şomerii, să angajeze în toată ţara lucrări publice, să aloce fonduri mari pentru ajutoare sociale. Specialiştii care au analizat acea perioadă din istoria Statelor Unite spun că ar fi urmat o inflaţie cumplită, imposibil de controlat şi greu de suportat. Şi, mai cu seamă, eternizarea sărăciei.
Raţiunea a învins însă iluziile. Populiştii americani n-au obţinut atunci emisiunea mult dorită, chiar dacă au reuşit să pună gaz pe foc în cruciada împotriva etalonului-aur. Un candidat la preşedinţia Statelor Unite, William Jenings Bryan, avea să rostească o frază ce a intrat în istorie: "Omenirea nu va accepta să fie răstignită pe aur". Dar candidatul populiştilor a pierdut alegerile iar omenirea a acceptat "crucea" de aur. Banii ieftini, oricât de ispititori ar fi fost, pentru că ar fi rezolvat multe nevoi imediate, au fost înfrânţi în bătălia cu judecata pe termen lung.
Când banii răi ocupă piaţa, banii buni sunt tezaurizaţi. Când ideile populiste ocupă dezbaterile publice, unde ajung ideile cele care respectă logica economică?
Citește pe Antena3.ro
