Care pe care

Dupa discursul taios din Parlament, sper ca de-acum chiar nu-si mai inchipuie nimeni ca Traian Basescu se va preda cumintel. Raspunsul tafnos la discursul parca decupat din Pif al lui Tony Greba, in care a rezumat aproape toate liniile directoare ale propagandei portocalii (justitie, plagiat etc.), mie-mi arata ca omul se va lupta pana la capat. Si ca e gata sa foloseasca orice mijloc pe care-l are la indemana sa se salveze. N-ar fi el daca n-are face-o. Asa a trait politic, asa va muri politic. Fiindca-n povestea asta, a suspendarii (cu tot cu referendumul pentru demitere la pachet), e vorba doar de salvarea lui, nu a institutiilor pe care le-a incalecat si carora le plange ipocrit de mila. In mandatele sale, a construit un sistem oribil propriu. Care azi a ajuns sa arate, nefiresc, ca o piramida de sticla asezata cu susu-n jos. Echilibrul este instabil. Cineva inca tine, apasat, un deget pe baza. Daca-l ridica, instantaneu, toata constructia pica si se sparge-n mii de bucati.

Sesizand pericolul, propaganda portocalie si-a scos din toate scorburile cintezoii. E ordin de zi pe unitate. De la Andrei Gheorghe si colonelul PD-L Robert Nicolae Turcescu, la Andrei Plesu si Mircea Cartarescu. MRU a atins apogeul ridicolului, Jack Cristoiu l-a depasit. Au ajuns filosofii sa militeze cot la cot cu Eba. Mai au sa se duca impreuna, mai pe negura, dupa comentarea la tv a mitingului in care apara democratia in fata la Hilton, sa bea un Dom Perignon in Bamboo. Toti urla ca apucatii, se tavalesc ca-i democratia-n pericol. Milionarii tranzitiei, imbuibatii politicii si pitipoancele parvenite si-au parcat limuzinele la umbra si plang de grija saracilor romani. Opt ani n-au scos un sunet. Au fost complici la talharirea poporului pe care-l plang ipocriti. Au fost partasi la marea sfidare portocalie. Au fost beneficiarii celui mai autocratic regim din Europa cu apa calda la robinet. Acum sunt disperati. Simt ca le fuge pamantul de sub picioare. Un sistem e pe cale de a se narui. E sistemul lor. I-a tinut pe bani, le-a oferit privilegii, i-a facut oameni. A cam venit vremea sa-si achite leasingul. Nu poti sa iei toata viata. Trebuie sa mai si dai.