Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Prostituţia nu poate fi nici interzisă, nici legiferată, fiindcă nu poate fi definită. Cândva, câteva tipuri de profesionalizare suportau o definiţie, dar azi e o activitate atât de răspândită şi în forme atât de inedite, încât nimeni nu se încumetă la o definiţie acoperitoare.
Prostituţia nu poate fi nici interzisă, nici legiferată, fiindcă nu poate fi definită. Cândva, câteva tipuri de profesionalizare suportau o definiţie, dar azi e o activitate atât de răspândită şi în forme atât de inedite, încât nimeni nu se încumetă la o definiţie acoperitoare.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Prostituţia nu poate fi nici interzisă, nici legiferată, fiindcă nu poate fi definită. Cândva, câteva tipuri de profesionalizare suportau o definiţie, dar azi e o activitate atât de răspândită şi în forme atât de inedite, încât nimeni nu se încumetă la o definiţie acoperitoare.
Timidele dezbateri parlamentare privind un tip de instituţionalizare şi control nu fac decât să le tulbure politicienilor nişte convingeri obosite şi în marginea fenomenului. Trebuie mai întâi definită sexualitatea şi, o dată cu aceasta, trebuie trasată graniţa dintre omenesc şi fiscal.
Şi, exact ca-n anecdota cu soţii vârstnici care n-au devenit mai tineri alergându-se goi prin sufragerie, dar măcar le-au dat o distracţie copiilor, orice dezbatere lărgită a subiectului duce imediat în ridicol. Nici un om, indiferent de poziţia lui în administraţia unei ţări, nu are dreptul de a decide ultimativ asupra celor intime şi naturale.
Băteam cândva tribunalele în ideea de a cunoaşte viaţa. În toate cărţile citeam că e musai să cunosc viaţa, dacă voiam să fiu scriitor, dar, cum trebuia să procedez şi unde era acea viaţă care se cerea cunoscută cu prioritate, nu-mi spunea nimeni. Într-o zi am nimerit la un proces cu o prostituată care îmbolnăvise lumeşte într-o noapte o întreagă echipă de fotbal din divizia B. Contrariat de cantitate şi mai ales de preţ, judecătorul a trecut la un vizavi mămos cu femeia şi a întrebat-o: "Măi fetiţo, nici nu câştigi, nici nu ţi-ai făcut un rost din treaba asta. Lămureşte-mă, te rog, că-s om bătrân şi nu vreau să mor prost, ce motive ai?" La o astfel de îmbiere, mai mult decât prietenească, tânăra a dat un răspuns de bun-simţ, fără nici o legătură cu ce crede lumea că e prostituţia: "Îmi fac şi eu o plăcere în corp, dom’ judecător".
Acum nu mai umblu prin sălile tribunalelor ca să cunosc viaţa, dar tare aş vrea să asist la o dispută în Cameră sau în Senat despre plăcerea în corp şi ce-ar urma să îndrăznească statul ca s-o impoziteze.
Naţiunile cu scaun la cap nu mai abordează subiectul. Îi rezolvă, în măsura posibilului, colateralele. Numai naţiunile complexate şi care nu realizează toate consecinţele gândirii libere mai bagă lecţii de cumpătare sexuală în manualele şcolare. Şi, în loc să se ocupe de igiena mulţimilor, fac caz de moraliate. Revenind la prima frază a acestui articol, e neîndoielnic că nu poţi defini un lucru dacă n-ai în dicţionar cuvintele potrivite. În materie de sexualitate, lumea din estul Europei s-a aflat, ca şi faţă de alte lucruri care au preocupat cu insistenţă Occidentul, fără dicţionarul de bază. Vreau să spun fără dicţionarul civilizat al ocupaţiei, fiindcă la acela al unei simple plăceri în corp, cu plată sau fără plată, am avut întotdeauna acces. Nu cred să mai existe, în mileniul în care ne aflăm, o altă naţiune care să se slujească generalizat, de la vlădică la opincă, şi cu o frecvenţă demnă de o cauză emancipată de dicţionarul sexual al mahalalelor, al soldaţilor stătuţi şi al puşcăriilor.
Prostituţia nu poate fi nici interzisă, nici legiferată, fiindcă nu poate fi definită. Cândva, câteva tipuri de profesionalizare suportau o definiţie, dar azi e o activitate atât de răspândită şi în forme atât de inedite, încât nimeni nu se încumetă la o definiţie acoperitoare.
Timidele dezbateri parlamentare privind un tip de instituţionalizare şi control nu fac decât să le tulbure politicienilor nişte convingeri obosite şi în marginea fenomenului. Trebuie mai întâi definită sexualitatea şi, o dată cu aceasta, trebuie trasată graniţa dintre omenesc şi fiscal.
Şi, exact ca-n anecdota cu soţii vârstnici care n-au devenit mai tineri alergându-se goi prin sufragerie, dar măcar le-au dat o distracţie copiilor, orice dezbatere lărgită a subiectului duce imediat în ridicol. Nici un om, indiferent de poziţia lui în administraţia unei ţări, nu are dreptul de a decide ultimativ asupra celor intime şi naturale.
Băteam cândva tribunalele în ideea de a cunoaşte viaţa. În toate cărţile citeam că e musai să cunosc viaţa, dacă voiam să fiu scriitor, dar, cum trebuia să procedez şi unde era acea viaţă care se cerea cunoscută cu prioritate, nu-mi spunea nimeni. Într-o zi am nimerit la un proces cu o prostituată care îmbolnăvise lumeşte într-o noapte o întreagă echipă de fotbal din divizia B. Contrariat de cantitate şi mai ales de preţ, judecătorul a trecut la un vizavi mămos cu femeia şi a întrebat-o: "Măi fetiţo, nici nu câştigi, nici nu ţi-ai făcut un rost din treaba asta. Lămureşte-mă, te rog, că-s om bătrân şi nu vreau să mor prost, ce motive ai?" La o astfel de îmbiere, mai mult decât prietenească, tânăra a dat un răspuns de bun-simţ, fără nici o legătură cu ce crede lumea că e prostituţia: "Îmi fac şi eu o plăcere în corp, dom’ judecător".
Acum nu mai umblu prin sălile tribunalelor ca să cunosc viaţa, dar tare aş vrea să asist la o dispută în Cameră sau în Senat despre plăcerea în corp şi ce-ar urma să îndrăznească statul ca s-o impoziteze.
Naţiunile cu scaun la cap nu mai abordează subiectul. Îi rezolvă, în măsura posibilului, colateralele. Numai naţiunile complexate şi care nu realizează toate consecinţele gândirii libere mai bagă lecţii de cumpătare sexuală în manualele şcolare. Şi, în loc să se ocupe de igiena mulţimilor, fac caz de moraliate. Revenind la prima frază a acestui articol, e neîndoielnic că nu poţi defini un lucru dacă n-ai în dicţionar cuvintele potrivite. În materie de sexualitate, lumea din estul Europei s-a aflat, ca şi faţă de alte lucruri care au preocupat cu insistenţă Occidentul, fără dicţionarul de bază. Vreau să spun fără dicţionarul civilizat al ocupaţiei, fiindcă la acela al unei simple plăceri în corp, cu plată sau fără plată, am avut întotdeauna acces. Nu cred să mai existe, în mileniul în care ne aflăm, o altă naţiune care să se slujească generalizat, de la vlădică la opincă, şi cu o frecvenţă demnă de o cauză emancipată de dicţionarul sexual al mahalalelor, al soldaţilor stătuţi şi al puşcăriilor.
