Am recunoscut intr-un dictionar de arhaisme si regionalisme mai multe cuvinte din vorbirea bunicii.
Mai bine zis din felul in care mama ii parodia limbajul batranicios. Pe bunica aceasta din partea tatii o tin minte vag. Imi amintesc din ce-mi zicea ea doar trei-patru alinturi, toate aromanesti. Desi n-a facut nimeni caz de originea stramosilor, meseria lor de carciumari, plina pe atunci in Braila de romani-macedoneni, precum si o legenda trecuta discret din generatie in generatie, privitoare la schimbarea numelui din Tanasis in Tanase si, mai tarziu, in Tudor, m-au determinat sa ma intreb de unde vor fi fost venind ai mei. Intrebarile s-au inmultit in timpul facultatii, pentru ca vorbeam inca gresit, cu "mia" si "tia" in loc de mie si tie, si, daca-mi puneam ambitia de cartiergiu la bataie, puteam sa traduc cele mai banale rostiri ale vietii de zi cu zi in jargonul Brailitei, unde m-am nascut.Ca sa niaguie si cititorii ce-am vrut sa spun prin fraza pomenita mai sus, o voi transpune in romana la zi, astfel: O femeie de conditie proasta, cu incaltari second-hand si vesminte de bumbac, soarbe o supa deasa de rosii si apoi se culca.
Cu dictionarul de arhaisme si regionalisme in fata as putea intocmi o varianta si mai inchisa, dovada cat de rezistenta e in memoria noastra afectiva mostenirea lingvistica din mahala. Ca de altfel in memoria regionala a milioane de urmasi de tarani si targoveti, care s-au trezit peste noapte oraseni la bloc.