Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cursa pentru supremație economică între Washington și Beijing este o cursă cu obstacole în care pandemia COVID-19 a adâncit puternic groapa în care au căzut economiile lumii și a înfrânat semnificativ avansul celor mai puternici. În Statele Unite continuă lupta înverșunată cu virusul, iar reducerea ratei de noi infecții poate accelera recuperarea economică. Și în China, ultimii indicatori arată un nivel ridicat de control al infecțiilor și o recuperare accelerată. Redresarea rapidă este vizată de ambele mari economii, aflate în plin conflict comercial și tehnologic.
Parcursul economiei globale în următorul deceniu rămâne ascuns după un hățiș ai cărui spini ascuțiți sunt și rezultatele viitoarelor alegeri din SUA, dar și politicile prin care liderul chinez Xi Jinping își va conduce națiunea în postpandemie. Ce fel de lume și ce fel de economie globală vor rezulta după pandemia COVID-19? Și cine anume - China sau SUA - va fi liderul global? Fostul CEO al Google, Eric Schmidt, consideră că relația China-SUA nu va fi nimic altceva decât un „parteneriat de rivalitate” între cele două țări, prin care o concurență sănătoasă nu împiedică cooperarea și responsabilitatea comună, esențiale pentru a face față provocărilor majore la nivel mondial, cum ar fi schimbările climatice și pandemiile. Dar există și alte variante de a interpreta duelul dintre Beijing și Casa Albă. Analistul de risc Daniel Wagner scria în cartea sa „The America-China Divide” că există cel puțin trei scenarii posibile pentru evoluția conducerii economice globale în următorul deceniu.
Primul și cel mai puțin dorit scenariu este cel în care lumea, căzută deja în recesiune globală, cade și într-un „impas sistemic” care nu reușește să genereze o conducere eficientă nici în America, nici în China și nicăieri altundeva pe glob. Economistul Mohamed A. El-Erian arăta că „nici o zi nu pare să treacă fără noi dovezi ale creșterii tensiunilor economice dintre China și Statele Unite, cele mai mari două economii ale lumii”, iar aceste tensiuni pot conduce către respectivul impas.
O doua posibilă cale pe care o vede Wagner este cea în care creșterea continuă a Chinei (prognozată de FMI cu un salt de circa 8-9% pentru 2021, față de doar 4-5 procente creștere economică a SUA în anul viitor) va conduce, în cele din urmă, către un nou sistem în care China însăși va fi liderul. Mulți cred, de altfel, că asumarea treptată a conducerii globale de către China este inevitabilă. China se află într-o poziție unică de a influența economia globală și cursul viitor al globalizării. Întrebarea este dacă va face acest lucru în mod responsabil și cu ce cost pentru alte țări? Ambasadoarea Republicii Populare Chineze la București, doamna Jiang Yu, arăta recent că rezistența și spațiul de manevră ale economiei chineze pot oferi un sprijin suficient pentru dezvoltarea sa constantă și solidă. „Economia chineză are toată încrederea să-și joace rolul de «ancoră» și «stimulator» al stabilității economice mondiale. Chinezii știu bine că o singură floare nu înseamnă primăvară, în timp ce o sută de flori aduc primăvara în grădină”, nuanța doamna Yu. Dar SUA nu vor ceda în liniște grădina pe mâna grădinarului chinez, iar această ciocnire a titanilor poate conduce la o „capcană a lui Tucidide” pentru ordinea economică globală: două puteri dominante care coexistă sunt condamnate să se confrunte, precum Atena și Sparta în Antichitate. Când puterea în creștere (China, în cazul de față) generează frică și tensiune puterii în exercițiu (SUA), amenințarea poate escalada spre război. Iar războiul rece (mai ales în componenta sa comercială) este deja în curs.
Al treilea și cel mai probabil scenariu ar fi că SUA își revin din criza politică internă, își recapătă poziția dominană globală, își restabilesc alianțele și își revigorează dinamismul economic - ceea ce implică însă o perioadă de tranziție mai lungă. Potrivit lui El-Erian, antagonismul în creștere va avea un impact imediat mai mare asupra Chinei decât asupra SUA, deoarece decuplarea bilaterală alimentează un proces mai larg de deglobalizare continuu.China este văzută de analiști mai vulnerabilă, deoarece are încă nevoie de întreaga economia globală pentru a susține impresionantul proces de dezvoltare. O decuplare economică va pune sub semnul întrebării marea promisiune a liderului chinez către propria națiune (atingerea la scară largă în rândul populației de un miliard și jumătate de chinezi a unor venituri medii confortabile) și va face și mai costisitoare realizarea mărețului proiect „Belt and Road” - masivul program de investiții în infrastructura transnațională supranumit „Noul drum al mătăsii”.
Statele Unite și China se îndreaptă cert către o confruntare a conducerii globale. Vom trăi și vom vedea cine va conduce lumea de mâine. Dar marea întrebare - spune fostul ministru de externe german Joschka Foscher - rămâne totuși „cum va arăta lumea de mâine?”.
Citește pe Antena3.ro
