De ce sunt atrasi actorii mai mult de rolurile negative?
Intotdeauna personajele complicate, amestecuri de umbra si lumina au oferit partitura de compozitie, in timp ce eroii doldora de calitati, enervant de pozitivi aduc de cele mai multe ori banalitate. Un om nu poate sa fie o suma de calitati si zero defecte, fiindca atunci el nu mai este compus din carne, din trairi, ci este un material plastic stupid.
Povestea Sebastian Papaiani ca in filme pe vremea comunismului i se repartizau roluri de baieti simpli veniti de la tara pe santiere sau de saraci ai mahalelelor ajunsi in hale de fabrici. Dar in scenarii, cu incapatanare acesti flacai erau prezentati drept omul de tip nou care popula comunismul in zbor. In zbor spre naiba, fiindca s-a lovit comunismul de dogmele si filosofiile nerealiste pana si-a facut cucuie si a ajuns in lada prafuita a esecurilor istorice. Povestea Sebastian Papaiani ca pentru a umaniza aceste prsonaje de polimeri atat de perfecte mai tragea cate un scuipat pe jos, mai injura si deseori cenzura ii trecea cu vederea aceste iprovizatii, care faceau cat de cat inghitibil pentru spectatori eroul prea pozitiv. Intr-un film, Papaiani era unul dintre fiii satului care se intorc de la facultate cu licenta de inginer agronom in buzunar si doresc sa lucreze in comuna natala.
In scena in care se prezenta la presedintele CAP-ului, scenariul prevedea ca prospatul inginer agronom sa fie imbracat impecabil intr-un costum cenusiu si cu o cravata care-i sugruma beregata. "Cum sa ma duc precum la nunta la CAP? Era ridicol. Si atunci mi-am smuls un nasture de la sacou sa para ceva mai natural proaspatul inginer agronom. Numai ca la vizionarea in fata activistilor de la cenzura, unul dintre grangurii comunisti a oprit secventa in care eu aveam nasturele rupt la haina. A ridicat vocea activistul: «Trebuie filmata din nou scena, tov. Papaiani are un nasture cazut. Ce sa rada Occidentul de noi ca n-avem fabrici de nasturi?». M-am enervat si i-am raspuns cu persiflare ascunsa: «Tovarasu', mi-am prins haina cu un ac de siguranta, sa vada capitalistii ca avem fabrici de siguranta care sunt mai tehnologizate decat fabricile de nasturi»."
Celebra si superba actrita Elvira Godeanu imi povestea cum a fost convinsa de genialul regizor Sica Alexandrescu sa joace rolul Joitica. "Nu puteam s-o sufar pe coana Joitica, si Sica Alexandrescu mi-a spus: «O sa faci o creatie extraordinara. Intra in rol cum iti spun eu si seara dupa spectacol du-te acasa, uita-te in oglinda si inainte de a te demachia trage un scuipat Joitichii prin care ai ajuns campioana a interpretarii teribilei femei creionate de Caragiale»".