Cum mai poate fi oprit un colos să se clatine: America, în oglinda Olandei, Marii Britanii și Romei

Răspunsul său nu este un simplu „da” sau „nu”, ci mai degrabă o hartă a repetării istoriei sub forme diferite, dar cu același nucleu: ciclurile mari ale datoriei, puterii și declinului.

Dalio propune conceptul de Big Debt Cycle - un model pe termen lung (de obicei 50-100 de ani) în care creșterea economică, creșterea datoriei publice și private, succesul financiar și apoi relaxarea disciplinei fiscale se succed într-un mod aproape previzibil. În această schemă ciclică, America de azi nu este o anomalie, ci un succesor într-un lung șir: de la republici antice la imperii maritime și economii industriale dominante.

Imperiul Roman: primii pași pe panta declinului

Deși Dalio nu scrie o istorie romană detaliată ca într-o lucrare academică, el include Imperiul Roman ca un exemplu arhetipal: o putere care își întinde resursele până la limită, îngreunată de costuri militare, depreciere a monedei și conflicte interne. În Roma antică, cheltuielile pentru apărare și administrație, combinate cu scăderea producției și presiunile sociale, alimentează un cerc vicios de talie masivă: datoria crește, moneda slăbește, iar autoritatea centrală se subțiază. Această ramă este refolosită de Dalio pentru a prefigura ceea ce-i poate aștepta pe marii jucători moderni atunci când disciplina fiscală dispare.

Peter Temin și alți istorici arată că Roma nu supraviețuiește doar prin sabie sau tribut: economia romană este o piață reală, cu cerere și ofertă, prețuri reglate și infrastructură care facilitează comerțul. Pax Romana nu înseamnă doar liniștea soldaților, ci și protecția investitorilor. Dar piața este departe de a fi perfectă: controalele, corupția și epidemiile destabilizează fluxurile și ridică prețurile. Edictul lui Dioclețian din 301, care plafonează prețurile și salariile, eșuează lamentabil - piața îl învinge pe împărat. Lecția este clară: piețele nu pot fi strânse de gât fără să se răzbune.

Declinul imperiului poate avea mai multe cauze simultane. Mises observă alternanța: perioade în care bogăția crește odată cu diviziunea muncii se succed cu cele în care violența caută supremația, iar bogăția descrește. Creșterea urbană rapidă, integrarea provincialilor doar în aparență și declinul sentimentului civic fragilizează capitala și piața. Mai periculoși decât barbarii din afară sunt cei dinăuntru - cei care nu împărtășesc spiritul metropolei. Iată deci cât de mult contează suportul educațional, care acum se devalorizează!

Roma este mare pentru că face din lege și piață două fețe ale aceleiași monede. Urmașii ei, dacă nu pricep că prosperitatea vine din stabilitate, muncă și instituții solide, rămân epigoni.

Olanda: primul val de globalizare financiară și lecțiile periferiei

Secolul al XVII-lea arată cum incertitudinea poate fi transformată în ordine. După începuturile de la Bruges și Anvers, Amsterdamul devine model pentru piața de capital modernă: Banca de la Amsterdam, Handelsbeurs, Korenbeurs și listarea VOC (1602) transformă capitalul, tranzacțiile repetate și reputația într-un sistem funcțional. Piața nu este doar marfă - este instrument de organizare a incertitudinii, un reflex de supraviețuire economică. Aceasta permite Olandei să domine rutele comerciale globale și să-și mențină datoria sustenabilă prin creștere economică și încredere în instituții. Totuși, avantajul nu este permanent: ascensiunea Marii Britanii schimbă centrul financiar european.

Marea Britanie: fluxul și refluxul imperiului

Regatul Unit se ridică în secolul al XVIII-lea și domină lumea până în prima jumătate a secolului XX. Puterea sa este cimentată de Revoluția Industrială, colonii și lichiditatea lirei sterline. Războaiele mondiale, costurile uriașe, datoria externă crescută și competiția emergentă - în special din partea Statelor Unite - erodează avantajul. La Bretton Woods (1944), dolarul american înlocuiește lira ca monedă de rezervă globală - simbol al unui nou ciclu al datoriei și al tranziției hegemonice.

Statele Unite: hegemonie, datorie și paradoxul monedei de rezervă

Și totuși, frigul modelează reflexele comerciale mai mult decât soarele mediteranean al Imperiului Roman. Din mica eră glaciară se nasc reflexele Nordului - mai întâi olandeze, apoi engleze. Pe canalele înghețate din Kampen se organizează târguri improvizate; pe Tamisa, londonezii montează prăvălii pe gheață. La o partidă de kolf, se formează reflexele negocierii, riscul calculat și ordinea spontană.

Pictorul Avercamp - „De Stomme van Kampen” („Mutul din Kampen”) - surprinde această reziliență, chiar antifragilitate: modul în care negustorii transformă iarna într-o piață, iar comerțul devine o formă de supraviețuire. Spiritul acesta traversează Atlanticul: New York, fostul Nieuw Amsterdam, preia arhitectura porturilor olandeze și instinctul lor comercial. Comerțul devine metodă de rezistență la frig și capitalul învață să organizeze incertitudinea, chiar și în timpul unei ierni când gheața e atât de groasă încât se poate merge pe jos între Manhattan și Staten Island. Statuia Libertății, al cărei schelet intern este realizat de Gustave Eiffel, veghează peste portul care își dovedește adaptabilitatea la condiții extreme.

SUA combină dimensiunea economică, forța militară și dolarul ca rezervă globală. Dalio subliniază paradoxul: avantajul de a se îndatora ieftin poate fi și capcana declinului. Indicatorii - datoria publică ca procent din PIB, rata dobânzii, polarizarea politică și balanța externă - sugerează că Statele Unite ale Americii sunt în faza târzie a Big Debt Cycle, similar cu perioadele stresante din istoria Olandei și Marii Britanii. Particularitatea americană: încă nu trece printr-o restructurare dură, deși semnalele sunt evidente: datorie ridicată, deficite persistente și tensiuni politice care amână deciziile dificile.

Compararea ciclurilor: lecții pentru prezent

Dalio extrage modele clare:

• Puterea economică și militară se extinde prin datorie și investiții, dar excesul declanșează crize.

• Moneda de rezervă mondială prelungește avantajul - dar nu îl garantează la infinit.

• Credibilitatea instituțiilor și stabilitatea politică sunt decisive.

Roma arată fragilitatea prosperității mari, Olanda și Marea Britanie demonstrează cum structurile și piața pot transforma incertitudinea în ordine, iar Statele Unite sunt oglinda contemporană a acestor cicluri. Lecția lui Dalio: instituțiile și disciplina fiscală contează mai mult decât dimensiunea puterii sau resursele aparent infinite.

Citește pe Antena3.ro

Un sat vrea să fie exclus din Patrimoniul Mondial UNESCO. Oamenii sunt exasperații de turiștii care se uită prin geam în casele lor