Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Recesiunea s-a încheiat, dar ne aflăm într-o perioadă în care criza economică se poate transforma foarte uşor în crize sociale. Ca şi crizele financiare, crizele sociale nu mai au doar un efect local, aşa încât este nevoie de o dezbatere la nivel european şi de strategii la nivelul UE pentru a răspunde acestei ameninţări.
Lăsând în urmă anii de expansiune fiscală, guvernele caută acum soluţii pentru a-şi consolida situaţia. Reducerile cheltuielilor în prezent sau în viitor ameninţă şcoli, servicii medicale, protecţia copiilor şi dezvoltarea regională. Astfel, deşi există deja o creştere a PIB-ului, iar rata şomajului va începe în curând să scadă, condiţiile de trai ale persoanele asistate sau chiar dependente de serviciile sociale sau de solidaritate în general sunt expuse unui risc crescut.
Când rata şomajului este dramatic de ridicată, iar cheltuielile publice pentru ajutoare şi servicii sociale sunt reduse, familiile numeroase sunt expuse unui risc crescut al sărăciei. Mai ales în zonele subdezvoltate, în care industria s-a prăbuşit şi în care locuiesc mulţi imigranţi şi membri ai minorităţilor etnice, şansa unui trai decent poate să se evapore pur şi simplu. Copiii cresc în lipsuri şi riscăm să dăm naştere unei generaţii pierdute.
De aceea, nu ar fi putut exista un moment mai potrivit pentru ca preşedinţia belgiană a Uniunii Europene să facă din sărăcia în rândul copiilor una dintre priorităţile sale. Pe 2-3 septembrie, în localitatea belgiană Marche-en-Famenne a avut loc o conferinţă care a reunit experţi, factori de decizie şi lucrători sociali din domeniul îngrijirii şi asigurării bunăstării copiilor. Scopul urmărit a fost de a grăbi punerea în practică a angajamentelor privind combaterea sărăciei în rândul copiilor şi promovarea bunăstării tuturor copiilor.
Conferinţa a marcat un moment important în lupta împotriva sărăciei şi excluziunii sociale. Preşedinţia belgiană a avut iniţiativa acestei conferinţe, care a concluzionat că adoptarea în timpul primului semestru a anului 2011 - posibil - a unei recomandări pentru abordarea sărăciei în rândul copiilor şi promovarea bunăstării tuturor copiilor ar însemna un pas înainte spre obiectivul comun de reducere a sărăciei.
Europa are peste 100 de milioane de persoane sub 18 ani. Dintre acestea, în jur de 20% sunt expuse riscului sărăciei. Cifrele variază de la 12%, şi chiar şi mai puţin în Danemarca, Finlanda, Suedia, Cipru, Slovenia şi Germania, la 22%-23% în Marea Britanie, Grecia, Italia, Lituania, Polonia, România şi Spania. Există şi mari diferenţe regionale: în Estonia, copiii din mediul rural sunt de două ori mai săraci decât cei de la oraş.
Este vorba despre o excluziune socială acută, şi nu doar deepre dezavantaje minore. Când subliniem nevoia solidarităţii, nu înţelegem prin asta ajutoare sau activităţi caritabile. Pentru ca situaţia să se îmbunătăţească, eradicarea sărăciei în rândul copiilor şi a excluziunii sociale trebuie considerate un drept fundamental al omului.
Capcana sărăciei este un fapt şi singurul mod de a preveni apariţia unor noi generaţii de adulţi săraci şi dezavantajaţi este de a le da copiilor lor o şansă mai bună în prezent. Este probabil ca un copil care locuieşte într-o casă aglomerată şi într-un mediu poluat să mănânce mai puţin sănătos şi să aibă performanţe mai slabe la şcoală. O locuinţă şi un venit familial corespunzătoare, servicii medicale de calitate şi sprijinul familiei sunt toate necesare pentru siguranţa copiilor noştri şi pentru a le da speranţa unui viitor mai bun.
Europa acţionează pe frontul politic, legislativ şi financiar. Strategia Europa 2020 pentru deceniul următor a stabilit ca obiectiv scoaterea din sărăcie a cel puţin 20 de milioane de europeni până în 2020. Acest obiectiv se bazează pe angajamentul sincer al tuturor statelor membre UE pentru o Europă mai echitabilă şi incluzivă. Abordarea sărăciei în rândul copiilor se află în centrul acestui efort. Trebuie să restabilim creşterea economică, dar aceasta singură nu va eradica sărăcia în rândul copiilor. Trebuie să menţinem servicii şi sisteme de asistenţă adecvate.
Reducerea sărăciei în Europa nu este doar un vis. Avem instrumente eficace care pot fi folosite. Fondul Social European alocă anual două miliarde de euro pentru programele naţionale de îmbunătăţire a incluziunii sociale. În total, Fondul cheltuieşte 10 miliarde de euro pe an, ajutând oamenii să-şi perfecţioneze aptitudinile, să-şi găsească locuri de muncă şi să-şi pornească propriile afaceri - toate acestea fiind căi de protecţie împotriva sărăciei şi excluziunii care reduc şi sărăcia în rândul copiilor.
În cadrul agendei UE privind incluziunea socială, fiecare stat membru trebuie să dezvolte strategii şi politici concentrate asupra copilăriei timpurii, de exemplu îmbunătăţind accesul la servicii medicale, locuinţe, educaţie şi servicii sociale. Beneficiile de la stat destinate copiilor, precum fondurile de asistenţă pentru copii, cărţi şi materiale didactice gratuite, mese gratuite la şcoală şi acces liber la activităţile sportive şi culturale ar trebuie să suplimenteze alocaţiile generale pentru copii. Toate acestea sunt investiţii înţelepte. Ţările care alocă cele mai mari sume pentru beneficii sociale tind să aibă cele mai mici rate ale sărăciei în rândul copiilor şi niveluri mai mari de coeziune socială.
Deşi criza economică duce la dispariţia unora dintre aceste beneficii câştigate cu greu, iniţiative care nu se concentrează în mod specific pe bunăstarea copiilor, le pot îmbunătăţi considerabil viaţa, şi aici sunt incluse servicii de îngrijire pentru copii accesibile şi de calitate, un program de muncă flexibil şi concediu plătit pentru creşterea copiilor. Îngrijirea copiilor în primii ani din viaţă este esenţială pentru reducerea inegalităţilor. La vârsta de 3 ani, copiii unor părinţi mai educaţi au adesea un vocabular de două ori mai bogat decât cei provenind dintr-o familie mai săracă, cu un nivel mai scăzut de educaţie, o constatare care subliniază importanţa echilibrării eforturilor la o vârstă timpurie.
În majoritatea ţărilor din UE este extrem de necesar accesul în şcoli, unde dezvoltarea emoţională, socială şi fizică a unui copil este la fel de importantă ca pregătirea academică. Printre cei mai vulnerabili copii din societate sunt cei cu dizabilităţi, copiii solicitanţilor de azil, victimele abuzurilor, copiii care trăiesc în zone foarte sărace sau izolate şi copiii familiilor de imigranţi şi din anumite minorităţi etnice, precum cele 12 milioane de romi care reprezintă cea mai mare minoritate din UE.
Oraşul bulgar Sliven este un exemplu foarte concret. Acest oraş sărăcăcios cu trecut industrial este cunoscut drept capitala bulgară a romilor, pentru că un sfert din populaţia sa aparţine minorităţii etnice rome. Şcolile de aici au investit timp şi bani pentru a-i învăţa pe elevii romi despre trecutul şi tradiţiile lor şi pentru a le da încredere în sine şi sentimentul identităţii care poate fi un mod de a scăpa de sărăcie.
Se pune adesea întrebarea dacă ne putem permite sistemele de asistenţă socială. Şi totuşi, lucrul cel mai costisitor pentru societate este sărăcia. Şi în special sărăcia în rândul copiilor. Investiţiile pe termen lung în bunăstarea şi educaţia copiilor noştri ne vor permite să avem costuri sociale mai mici pe termen lung, ceea ce poate spori competitivitatea economică. Această abordare are sens din punct de vedere uman, politic, dar şi economic.
de László Andor, comisar european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune,
Philippe Courard, secretar de stat belgian pentru integrarea socială şi lupta împotriva sărăciei
Citește pe Antena3.ro
