Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu siguranță, însă, pot spune de pe acum că această măsură este una dintre cele mai neinspirate și mai păguboase, pe care sunt convins că nici-un om de bună credință, iubitor de artă și de cultură, nu va socoti că este ,,gingaș cumpănită’’. Încet gândită, poate, dar.. cu încetinitorul!
Fără îndoială, în sprijinul acestei măsuri vor veni economiști înarmați cu multe cifre și calcule, dar pot de pe acum să le răspund cu această întrebare: la efectele neintenționate ale creșterii TVA la cărți și la publicații s-a gândit cineva? Efecte neintenționate care, cumulate, pot să fie mult mai grave decât starea negativă pe care s-a dorit ca această măsură să le remedieze. Am, în acest sens, o mulțime de argumente și de dovezi dintre care, pentru început, mă voi referi la cota din ce în ce mai ridicată a analfabetismului funcțional. Fiind de ajuns să revedem rezultatele înregistrate, anul acesta, la bacalaureat și, în egală măsură, notele pe care le-au obținut profesorii care au susținut examenul de titularizare. Una dintre principalele cauze fiind, o spun redutabili experți în domeniu, nivelul din ce în ce mai scăzut al bagajului cultural al elevilor, respectiv al cadrelor didactice. Bagaj cultural care, din ce în ce mai mult, se bazează, de cam multe ori, pe rezumate superficiale ale unor opere de referință și al lucrărilor de specialitate și nu pe lectura cărților menționate. De la sine înțeles, aceste aprecieri nu trebuie generalizate, dar nici nu pot fi trecute prea ușor cu vederea.
Cunosc și eu dictonul clasic potrivit căruia ,,se numește cultură ceea ce rămâne după ce ai uitat totul’’, ca și multe dintre analizele consacrate fundamentului cultural al personalității, dar trebuie să spun că, înainte de a uita, este nevoie să ai ce să uiți!...
Recunosc, aparțin unei generații care a crescut în cultul cărții și al lecturii. Mai mult, la vremea când eram elev de liceu- adică în primii ani ai anilor *60 ai secolului XX-, am avut șansa de a profita de acea relativă, dar reală, perioadă de ,,dezgheț’’ politic și cultural în care valori esențiale ale culturii românești și universale, până atunci prohibite, reveneau în circuitul public. N.Iorga,Titu Maiorescu, Vasile Pârvan, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, Lucian Blaga sau Ion Barbu fiind numai câteva din primele nume care îmi vin în minte. La fel de adevărat este, însă, și că, din nefericire, acestui dezgheț- repet și întăresc: relativ dar real!- i-au urmat aproape două decenii de îngustare a orizontului cultural și de obturare a accesului publicului larg, în special a cititorului tânăr, la valori reprezentative ale culturii europene și nu numai. Așa după cum deși, formal, cenzura a fost desființată în 1977, în locul ei a fost instituită… auto-cenzura!
În aceste împrejurări este de înțeles cu câtă bucurie și încredere am salutat abolirea interdicțiilor de toată mâna care a urmat evenimentelor din decembrie 1989, după cum este de lesne de înțeles și reacția de categorică respingere a oricăror încercări de a pune noi bariere liberei circulații a ideilor și a informațiilor. Indiferent de motivele ( mai bine spus, de pretextele!) invocate. Una dintre acestea fiind, sunt convins, preconizata măsură de creștere a TVA, pentru cărți și publicații, la 9 % sau chiar la 19%. Cum spunem, pot să existe și rațiuni de ordin strict economic, pecuniar, dar dacă tot vrem să fim într-o economie de piață, atunci hai să lăsăm faimoasa ei mână invizibilă să își facă treaba. Iar, dacă tot vorbim despre un climat de emulație și de diversificare a ofertei, atunci să răspundem cererii cu o diversitate de bunuri. Iertat să fiu dar, dacă scumpești prețul cărții, al gazetei tipărite, despre ce competiție pe picior de egalitate cu variantele on line mai putem discuta? Împrejurare în care elevilor și studenților de astăzi prețurile prohibitive la cărți și la publicații care vor urma creșterii TVA—ului le vor tăia pofta de a citi opere capitale ale spiritualității românești și universale. Lucrări fundamentale, multe dintre ele cu învățăminte foarte actuale, cu învățăminte actuale, pe care, și așa, nu prea sunt multe edituri care să le readucă sub ochii cititorului.
Abordare valabilă și în cazul presei tipărite, în mod deosebit pentru publicațiile culturale care încă mai apar în București și în țară. În ansamblu, o mass media profesionistă și de calitate care se află într-o concurență neloială cu anumite canale ale mediei alternative. Mă refer, cu siguranță, numai și numai la acele canale care propagă agresivitatea, vulgaritatea, de fapt subcultura, pentru că, așa după cum o demonstrează și exemplul ,,jurnalului’’, atât varianta print cât și varianta online respectă și promovează informația corectă, analiza pertinentă și liberul schimb de idei și de opinii.
Înțeleg că această creștere a TVA-ului pentru cărți și pentru publicații face parte din pachetul de măsuri care vizează reducerea deficitului bugetar. Dar mă întreb și întreb mai departe: la deficitul informațional și cultural pe care îl va genera punerea sa în aplicare s-a gândit cineva?
