Anul trecut s-au mărit salariile din administraţia publică locală şi apoi ale tuturor bugetarilor. După care s-au trecut contribuţiile sociale de la angajator la angajat, pentru ca numai prima categorie să se mai bucure de sporuri certe.
După care au crescut preţurile de Crăciun şi o vor face din nou de Paşte, fără a putea înţelege de ce nu şi de Valentine’s Day, Mărţişor şi Ziua Femeii, singura explicaţie fiind că astfel funcţionează credinţa în rândul celor ce gestionează acum societatea.
Rezultatul e că inflaţia - forma de taxare care n-are nevoie de legiferare - s-a inflamat pe seama scumpirilor de Naşterea Domnului, a efectului de bază din perioada ce a urmat şi, ca să nu se destindă, carterurile de la alimente şi energie vor avea grijă de ea şi de Învierea Mântuitorului.
Și pentru că tot vorbim de exces de lichiditate trebuie spus că acesta poate fi absorbit neinflaționist doar prin creșterea lefurilor din zona productivă. Din păcate, s-au majorat taman veniturile rupte de productivitate, cele din celelalte zone s-au redus. Iar restricționarea creditării, pe seama măririi prețului banilor, tot pe cei productivi îi dezavantajează.
Dar și cei ce economisesc sunt afectați fiindcă nu își pot fructifica mai bine depozitele în contextul supralichidității existente și a creșterii veniturilor din partea neproductivă a economiei. Acestea din urmă - pe baza cheltuielilor generate - se vor constitui chiar într-un impediment suplimentar pentru sporurile de productivitate și vor subția mai mult piețele, în condițiile în care era nevoie ca ele să se adâncească.
Ca să conchidem, pornind de la ideea că politicul dictează economicului, beneficiarii măsurilor guvernamentale sunt administrația locală politizată, ce se califică cel mai bine pentru împrumuturi și forța de vot, constituită din pensionari, alți neproductivi. Dar și la nivelul lor se poate discuta de o falsă grijă pentru cei defavorizați, deoarece există o evidentă segregare între pensiile normale și cele speciale.