Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Stabilirea prețului diamantelor nu este atât de simplă ca la metalele prețioase, pentru că există sistemul celor patru C: color (culoare), clarity (claritate), carat (greutate în carate) și, în sfârșit, cut (tăietura) stabilit în anii ’50 de Institutul American de Pietre Prețioase (Gemological Institute of America – G.I.A.) și este acceptat ca atare de gemologi și oameni de afaceri. Dar The Economist citează o lucrare a lui Luc Renneboog de la Universitatea Tilburg, care a fost publicată în 2015 și a analizat mii de licitații în fiecare an, constatând că randamentul mediu între 1999 și 2012 rivaliza cu cel al acțiunilor și proprietăților. Deținătorii de diamante ar fi câștigat aproximativ 8% pe an.
Din păcate, vorbim la timpul trecut, pentru că și piața diamantelor e caracterizată de o volatilitate enormă, precum cea a energiei, metalelor sau a criptomonedelor. Bloomberg scrie că celebrul consorțiu De Beers, care a făcut ani în șir legea, a micșorat prețul pietrelor netăiate de două până la patru carate – o categorie populară deoarece pot fi transformate în inele de logodnă de una până la două carate – cu 40%.
Vreme de o sută de ani De Beers a dominat producția de pietre prețioase și a controlat oferta cam cum face OPEC pe piața petrolului. Dar dacă în 1980, compania sud-africană monitoriza 80% din oferta globală, acum mai controlează doar o treime și rușii de la Alrosa au devenit lideri.
De asemenea, în laboratoare sunt produse diamante din care se realizează la fel de bine inele de logodnă și cota de piață a acestora s-a majorat la o zecime.
Este posibil ca De Beers să nu fi avut o strategie bună când a decis în 2018 să vândă diamante „de laborator” la 80% din prețul celor extrase din mină pentru a face diferența între cele două tipuri de pietre prețioase, în scopul de a diminua atractivitatea pietrelor „nenaturale”. În acel context, The Clear Cut, un furnizor de inele de logodnă din New York, a adoptat tactici de marketing de gherilă. A oferit clienților care cumpărau un inel în valoare de 10.000 de dolari sau mai mult un altul gratuit, realizat din diamante de laborator, pentru a fi folosit drept „inel de călătorie”. Problema este însă că și numărul de logodne e în scădere după pandemie și discutăm de micșorarea prețului, un indiciu al diminuării puterii de cumpărare notează The Economist.
De Beers a anunțat reluarea campaniei sale emblematice „A diamond is forever”, prin care restrânge permanent oferta în funcţie de cererea potenţială, dar încrederea în diamante e deja serios zdruncinată și piața controlată de concern redusă. Și nici măcar nu mai trăiește Marilyn Monroe ca să cânte că „Diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei fete” (Diamonds are a girl’s best friend), versuri care au făcut-o celebră în 1953, când le-a interpretat într-o piesă muzicală din filmul „Domnii preferă blondele”.
După cum am spus-o și cu o altă ocazie, prețul mărfurilor a ajuns să fie mai fluctuant decât reperele financiare. De ce? Din cauza relaxării cantitative ce corectează drastic cererea. QE induce ajustări foarte mari. Monedele pierd in corpore din valoare și dobânzile se egalizează și rămân real negative. Banii se refugiază în plasamente alternative: aur, artă… Diamante? Mai bine nu, rămâneți la Pollock, Modigliani, Rembrandt, Picasso, van Gogh, Klimt, Gauguin, Cézanne sau da Vinci.
