Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
SUNT ABORDAT pe stradă de un domn cu o infăţişare oarecare, dar cu un vădit potenţial de incredere. Domnul vrea să-l invăţ, in temeiul acestui potenţial de incredere, cum să publice un roman. Există mai multe feluri de infăţişări oarecare, iar intre ele şi una care-ţi spune că persoana e in stare de orice, nu şi de scrisul unui roman. De aceea il intreb pe domnul, care vrea să publice un roman, dacă l-a şi scris. El mă priveşte ca pe incă un individ care-l dezamăgeşte. Aştepta de la mine un răspuns deştept. Asta ştia şi el, că trebuie mai intăi să-l scrie, insă de la mine, fiindcă mă simpatiza, aştepta altceva. Unii oameni iau faptul că te simpatizează ca pe un avans la miracol. Dacă nici tu, insul pe care-l admiră, nu eşti in stare să-i spui cum să publice un roman fără să-l scrie, atunci ce să mai aştepte de la alţii?
O FAMILIE care pleacă dintr-un apartament inchiriat o află la uşă pe doamna de la care au preluat, cu ani in urmă, apartamentul. Doamna revine in casa pe care a abandonat-o precipitat, fiindcă ii amintea in toate celea de bărbatul care a părăsit-o. Acum sunt cu altcineva, spune ea. Mă intorc fără amintiri. De la proprietari, familia care se mută ascultă povestea "nebunei". E a cincea oară cănd pleacă şi revine cu alt bărbat. Proprietarul o spune cu aerul că ştie cănd va avea loc următoarea plecare şi următoarea intoarcere. La inceput, ciclul era mai lung, spune cu melancolie acesta.
FIECARE SĂPTĂMĂNĂ şi căteodată de mai multe ori pe săptămănă, canalele tv dau filme cu atentate la preşedinţii Americii. Toate atentatele sunt zădărnicite de nişte agenţi secreţi superdotaţi. Totuşi, nu mă pot impiedica să găndesc că, deşi in filme atentatele eşuează, din cauza inmulţirii filmelor cu comploturi şi atentate, unul o să reuşeacsă in realitate. Tot mai des, realitatea concurează imaginaţia. Plăcerea americanilor de a se da mari in filme are la bază neputinţa lor la inmulţirea teroriştilor. E ca şi cum ar căuta-o cu lumănarea şi in realitate şi in filme.
UN AFIŞ ca toate afişele in vitrina unei croitorii. La prima vedere e reclama la cărţile unei edituri de tipul "Cum să...". Nu-mi dau seama ce mă reţine - poate chiar faptul că o croitorie nu are in vitrină fuste şi bluze, ci un afiş. Titlurile insă sunt toate cu trimitere ironică la aşa-numita literatură motivaţională: "Cum să pierzi bani in afaceri", "Cum să devii alcoolic in numai zece şedinţe", "Cum să fii respins de femei", "Cum să investeşti in pagubă", "Cum să-ţi baţi joc de viaţa ta", "Cum să ratezi toate ocaziile de a trăi mai bine", "Cum să fii luat de prost de toată lumea", "Cum să devii impotent de tănăr". Şi, fiindcă marile idei se intălnesc, dar mai ales cele mici, iată şi un volum care se cheamă "Cum să publici romanul pe care incă nu l-ai scris".
SUNT ABORDAT pe stradă de un domn cu o infăţişare oarecare, dar cu un vădit potenţial de incredere. Domnul vrea să-l invăţ, in temeiul acestui potenţial de incredere, cum să publice un roman. Există mai multe feluri de infăţişări oarecare, iar intre ele şi una care-ţi spune că persoana e in stare de orice, nu şi de scrisul unui roman. De aceea il intreb pe domnul, care vrea să publice un roman, dacă l-a şi scris. El mă priveşte ca pe incă un individ care-l dezamăgeşte. Aştepta de la mine un răspuns deştept. Asta ştia şi el, că trebuie mai intăi să-l scrie, insă de la mine, fiindcă mă simpatiza, aştepta altceva. Unii oameni iau faptul că te simpatizează ca pe un avans la miracol. Dacă nici tu, insul pe care-l admiră, nu eşti in stare să-i spui cum să publice un roman fără să-l scrie, atunci ce să mai aştepte de la alţii?
O FAMILIE care pleacă dintr-un apartament inchiriat o află la uşă pe doamna de la care au preluat, cu ani in urmă, apartamentul. Doamna revine in casa pe care a abandonat-o precipitat, fiindcă ii amintea in toate celea de bărbatul care a părăsit-o. Acum sunt cu altcineva, spune ea. Mă intorc fără amintiri. De la proprietari, familia care se mută ascultă povestea "nebunei". E a cincea oară cănd pleacă şi revine cu alt bărbat. Proprietarul o spune cu aerul că ştie cănd va avea loc următoarea plecare şi următoarea intoarcere. La inceput, ciclul era mai lung, spune cu melancolie acesta.
FIECARE SĂPTĂMĂNĂ şi căteodată de mai multe ori pe săptămănă, canalele tv dau filme cu atentate la preşedinţii Americii. Toate atentatele sunt zădărnicite de nişte agenţi secreţi superdotaţi. Totuşi, nu mă pot impiedica să găndesc că, deşi in filme atentatele eşuează, din cauza inmulţirii filmelor cu comploturi şi atentate, unul o să reuşeacsă in realitate. Tot mai des, realitatea concurează imaginaţia. Plăcerea americanilor de a se da mari in filme are la bază neputinţa lor la inmulţirea teroriştilor. E ca şi cum ar căuta-o cu lumănarea şi in realitate şi in filme.
UN AFIŞ ca toate afişele in vitrina unei croitorii. La prima vedere e reclama la cărţile unei edituri de tipul "Cum să...". Nu-mi dau seama ce mă reţine - poate chiar faptul că o croitorie nu are in vitrină fuste şi bluze, ci un afiş. Titlurile insă sunt toate cu trimitere ironică la aşa-numita literatură motivaţională: "Cum să pierzi bani in afaceri", "Cum să devii alcoolic in numai zece şedinţe", "Cum să fii respins de femei", "Cum să investeşti in pagubă", "Cum să-ţi baţi joc de viaţa ta", "Cum să ratezi toate ocaziile de a trăi mai bine", "Cum să fii luat de prost de toată lumea", "Cum să devii impotent de tănăr". Şi, fiindcă marile idei se intălnesc, dar mai ales cele mici, iată şi un volum care se cheamă "Cum să publici romanul pe care incă nu l-ai scris".
