Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zicala 'Sa nu tragi cu tunu-n vrabii' vrea sa spuna ca orice confruntare impune si un barem de cavalerism. E nedemn sa vanezi vrabiile cu tunul. Nu doar neproductiv, ci si nedemn. In natura, plusul si minusul exista intr-un echilibru necesar, iar omul n-are dreptul sa forteze dezechilibrul.
In arta, creatorii si interpretii fac parte intr-o ecuatie aflata dintotdeauna intr-un echilibru fragil, totusi echilibru. Raportul unicate si copii in artele plastice este, de asemenea, unul de cumpatare. La fel cum nu se mai vede padurea din cauza copacilor, inmultirea stihinica a reproducerilor dupa creatii unicat ajunge sa faca de prisos unicatul. O industrie, care ar produce milioane de copii digitale desavarsite dupa Mona Lisa, ar diminua nu numai interesul pentru pictura originala, ci ar abuza grav istoria si legenda.
O astfel de industrie gigantica a copiilor are astazi China. Europa si America importa in permanenta cantitati uriase de copii dupa tablouri celebre sau cu mare cautare pe piata la preturi 'chinezesti'. Ele se si vand la preturi de dumping, naucind marele public al suvenirurilor si al artizanatului si generand o confuzie, cu urmari imposibil de evaluat, in procesul mixt al creatiei artistice si al educatiei in cultul valorii.
Se stie ca exista o industrie mondiala a romanelor fabricate dupa retete comerciale verificate si banoase. In India apar anual peste 10.000 de romane 'populare'. Piramida, ca sa se poata chema piramida, trebuie sa aiba niste dimensiuni si proportii definitorii. O piramida inalta de numai un metru si cu baza patrata de zece ori zece kilometri nu e nici macar o movilita. Copiile semiindustriale chinezesti, dupa picturi europene si ale unor creatori de pe alte continente, sunt astazi ceea ce e si pretul lor de plecare, precum si al ramelor cu care sunt livrate: Copii valorand zece, douazeci de dolari. Sunt ceea ce sunt si Rolexurile taiwaneze de cinci dolari bucata: arata ora, dar nu sunt Rolexuri. Am cumparat si eu la New York un astfel de ceas si stiu ce simte omul cand il poarta. Omul rateaza relatia cu adevarul si calitatea. Copiile chinezesti sunt, dupa expresia unui cumparator, 'suficient de artistice, la patru, cinci milioane, cat am dat pe bucata'. E ca si cum ai zice ca, la un pol bucata, inelul de alama de dat logodnicei e suficient de galben, ca sa semene a aur.
Intrebarea ar fi: de ce totusi nu se face sa tragi cu tunul in vrabii? Primul gand e ca, dincolo de demnitatea confruntarii, nu-i rentabil sa consumi o ghiulea pe o vrabie. Gandul urmator e si cel corect: nu mai ramane pe pamant picior de vrabie. Un univers cultural alcatuit numai de copii e ca o noua generatie de sugari nascuti toti in eprubeta, fara parinti, fara tata mamei.
Citește pe Antena3.ro
