Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După care, ca premiu de consolare, a furat două pungi de ser fiziologic. Nu de alta dar să nu se spună că a plecat cu mâna goală! Ba a și imortalizat barbaria, difuzând secvențe de la fața locului pe canale de socializare. Canale pe care personajul, Tudor Duma zis Manu,a mai difuzat nestingherit și alte fotografii sau mesaje din care reieșea că este nu numai un consumator fervent de droguri, ci și un dealer cu clientelă stabilă, din elita capitalismului de cumetrie de pe străbunele noastre meleaguri. Clientelă în care făcea parte și Vlad Pascu, sceleratul de 19 ani care, conducându-și beat și drogat bolidul din dotare a omorât doi studenți și a băgat în spital alți trei.
Coincidență sau nu, dar la numai câteva ore de când a vandalizat Spitalul Floreasca și după ce a fost săltat de poliție, Manu a ajuns la DIICOT unde a fost adus prietenul și clientul său Vlad Pascu, citați fiind și părinții săi. Cum au decurs audierile și ce au aflat procurorii cu această ocazie rămâne să aflăm direct de la sursă și, probabil, mă voi număra și eu printre cei care vor comenta subiectul. Până atunci, aș avea de pus câteva modeste întrebări.
Prima întrebare ar fi: pe unde a intrat-„prin efracție” așa cum ni s-a comunicat pe canalele de informații- Manu în spital, la miez de noapte? Că doar nu a intrat, cu acte în regulă, în cursul zilei, rămânând acolo și după ce s-a terminat programul? Întrebare perfect îndreptățită de vreme ce, în nici-o consemnare a evenimentului nu există măcar o mențiune privind calea de acces folosită de infractor. Cea de a doua întrebare, care derivă în mod firesc și necesar din prima, este următoarea: ce făcea, în vremea în care Manu, alias Tudor Duma intra prin efracție și după aceea dădea iama prin spital, personalul însărcinat cu paza obiectivului? Întrebare la care, și de data asta, nu avem răspuns, fiind informați doar că, azi dimineață, conducerea spitalului a dispus să fie notificată firma de pază. Ce să înțelegem noi, cititorii, prin termenul foarte evaziv „să fie notificată” rămâne, încă, de lămurit. Până atunci, având suficiente motive ca, și pe acest caz, să punem parafa „sat fără câini”.
Cel de al doilea set de întrebări se referă la momentul în care Tudor Duma și măcar această parte fin clientela sa, numitul Vlad Pascu, ajung acolo unde de cam multișor poveste le era locul. Adică în fața procurorilor DIICOT. Pun această întrebare știut fiind că, atât dealerul cât și clientul său nu au făcut nici-un secret din pasiunea lor pentru droguri. Canalele de social media duduind de poze și postări pe acest subiect. Postări care, iarăși deloc întâmplător, transmiteau că indivizilor nu le pasă câtuși de puțin că ar putea să intre sub incidența legii atâta vreme cât au coturile burdușite de bănet. Fac precizarea întrucât am uitat să menționez că acești doi nonconformiști de meserie sunt progeniturile unor familii înstărite care, la o adică, își pot scoate beizadelele basma curată. Eu sau cei care ar trebui să le cerceteze faptele și să le sancționeze conform legilor în vigoare. Să fi fost, acesta, și motivul pentru care, până ca Vlad Pascu să fi produs nenorocirea de la 2 Mai, nimeni nu a sesizat gravitatea foarte mare a situației. Deși, până atunci, fusesem asigurați că așa numita operațiune „Meduza” este în plină derulare. Dar, așa după cum, din păcate, ne-au demonstrat rezultatele anchetei pe tema comerțului și a consumului de drogurilor în liceele bucureștene, tot soluția băgării gunoiului sub preș a avut câștig de cauză. Ceea ce tot la zicerea despre satul fără câini ne trimite cu gândul!
De aici decurgând și întrebarea finală a acestor notații: dar dacă sceleratul Vlad Pascu nu comitea nenorocitele sale fapte, care au revoltat atât de mult opinia publică și l-au determinat pe președintele Klaus Iohannis să înscrie subiectul pe agenda CSAT, cât ar mai fi trebuit să treacă până ca rețeaua consumatorilor și a traficanților de droguri să intre, cu adevărat, în atenția oamenilor legii? Adică până când să se meargă până la rădăcina lucrurilor și nu doar să ne aburim, unii pe alții, cu triumfaliste declarații și promisiuni…
