În condiţiile în care se doreşte înfiinţarea unei bănci de dezvoltare - şi s-a renunţat la proiectul privind constituirea unui fond suveran - momentul pare unul foarte bun, deoarece există un număr mare de bănci scoase la vânzare.
Este adevărat că structura unei astfel de entităţi, a portofoliului şi calitatea personalului ar putea să reprezinte impedimente. Dar, în circumstanţele unui management competent, nepolitizat, care să trateze pragmatic fenomenul economic, o conversie a unei bănci existente ar fi poate o variantă mai bună decât înfiinţarea unei instituţii financiare noi.
Repet, această soluţie ar sta în picioare în mod real şi ar fi pertinentă doar în situaţia unui management profesionist şi a unei trieri foarte atente a personalului. Asta pentru că e nevoie de o schimbare de atitudine pe piaţa bancară, văzută prin prisma unui mod nou de abordare a activităţii de creditare, ce ar avea la bază o strategie foarte clară.
În ce măsură poate fi considerată o idee demnă de luat în seamă conversia unei societăţi bancare prezente deja pe piaţă într-una care să funcţioneze după criterii extrem de stricte, pe seama unei linii strategice bine definite, este o chestiune ce merită sdudiată, mai ales în contextul pieţei bancare din momentul de faţă.
Când spun acest lucru menţionez că avem în Uniunea Europeană una dintre cele mai scăzute ponderi a serviciilor în coșul de bunuri, cel mai mic procentaj al populației ocupate în servicii și cea mai redusă pondere a serviciilor în PIB, de unde rezultă că cine prestează servicii mai bune, inclusiv bancare, are loc pe piaţa din România.
Viitorului sistemului bancar pare să nu fie legat de băncile cu risc sistemic, ci de acelea cu activitate specializată.