Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din războiul pandemic am trecut, cu arme și bagaje, direct în conflictul ruso-ucrainean, trezindu-ne peste noapte că ne-am întors în cea mai acută perioadă a Războiului Rece. Drumul prin tunelul timpului a aruncat generația activă în tensiunile unor constrângeri greu de imaginat, auzite doar din poveștile părinților și bunicilor. Tinerii descoperă dramatic cum s-a topit peste noapte „bonusul” de liniște asigurat de căderea Zidului Berlinului. După 33 de ani de relativă pace și prosperitate, de așezare a democrației, revenim la spaimele conflictului nuclear și căutăm cu înfrigurare să igienizăm buncărele, ca ultim loc de iluzorie protecție antiatomică.
În urmă cu ceva ani, în emisiunea Vivat Academia pe care o realizam la Antene, academicianul Dan Berindei transmitea îngrijorarea pentru neglijarea tot mai accentuată a studiului istoriei. Savantul, trecut prin puternice încercări sub dictaturi succesive în perioada 1940-1960, cunoștea prețul libertății și înțelegea cât de fragil este echilibrul lumii, dacă liderii uită suferințele aduse de extremism. Ștergerea istoriei din manuale sau rescrierea acesteia după criterii „moderne”, pentru a elimina deliberat revizionismul și extremismul dintre cauzele conflictelor, pregătesc un nou război, spunea regretatul academician. Premoniția se adeverește întru totul. Dacă în urmă cu doar două luni retrăiam preludiile din anii 1939-1940 ale celui de-Al Doilea Război Mondial, acum suntem deja la începutul celui de-al treilea război mondial. Chiar dacă el se desfășoară prin procură, confruntarea NATO-Rusia escaladează pe zi ce trece și a ajuns la granițele Poloniei și lângă gurile Dunării.
La televiziuni urmărim analizele experților militari care comentează luptele din Ucraina, avem informații detaliate despre armamentele și forțele angajate în lupte crâncene, dar multora le lipsește „cheia” care să lege evenimentele de acum cu dramele care au zbuciumat România în 1940.
În 2022 primim valul de refugiați din Ucraina, dar puțini știu cum s-a desfășurat în toamna anului 1939 deschiderea granițelor pentru refugiul populației și al trupelor poloneze copleșite de invazia germano-sovietică. Manualele de istorie mai au doar câteva rânduri care descriu presiunile sub care s-a produs raptul Basarabiei și Bucovinei, al Cadrilaterului și apoi înfigerea pumnalului unguresc în inima Transilvaniei. Privim cum se desfășoară luptele intense din Insula Șerpilor, dar nu prea știm că stânca a fost teritoriu românesc, trecut în anii din urmă cu o condamnabilă renunțare în posesie ucraineană.
Când s-au prăbușit neutralitățile și sistemul de alianțe desenat de o diplomație impulsionată la nivel european de Titulescu, iar Liga Națiunilor a devenit o ficțiune, s-a deschis poarta războiului mondial. Acum, asistăm iar la o negare a tratatelor și regulilor în relațiile internaționale, fără ca ONU să poată interveni eficient în deciziile marilor puteri care se pregătesc să rearanjeze tabla planetei.
Citește pe Antena3.ro
Poate fi oprit acest curs care se îndreaptă spre o nouă conflagrație? Credem cu naivitate că o boală a lui Putin sau un strănut la Washington, prezentate exacerbat, pot schimba radical situația de conflict planetar iminent. Lecțiile istoriei ne arată, cel puțin în cazul României, că prevederile secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, conduceau spre ciuntirea României Mari, prinsă în ghemul revizionismului germano-sovietic. La fel, speranțele democrației tradiționale și ale Casei Regale fuseseră de mult îngropate de odioasa înțelegere ocultă, semnată de Churchill și Stalin, într-o noapte de beție în 1944.
Suntem oare mereu „serviți” ca aperitiv la masa liderilor care conduc lumea? Este o întrebare care pleacă din experiențele dramatice ale trecutului și pe care ar trebui să și-o pună de fiecare dată când se instalează în fruntea treburilor mahării țării. Dacă au capacitatea de analiză, relații în marile cancelarii, servicii secrete și spionaj, ar putea să discearnă „programarea” noastră pe tabla de șah a lumii. Până la aflarea secretelor rămâne să ne orientăm doar din experiențele proprii la nivel național, sintetizate dureros de istoricul american Larry Watts în titlul lucrării cu accentuată trimitere spre actualitate: Ferește-mă, Doamne, de prieteni!
