Deocamdată Laura Kovesi. Deocamdată!...

Amară, dar și foarte adevărată remarca lui Bogdan Chirieac privind șansele ca multilateral medaliata Nefertiti a anticorupției să fie, prea curând, eliberată din funcție: ,,Partenerii strategici sunt împotriva revocării,chiar dacă au început să înțeleagă și că nu a fost ce trebuia, dar doamna Kovesi este un simbol și va rămâne un simbol’’.

 Afirmație cu care sunt perfect de acord, dar cred că ar putea fi nuanțată, inserând, la locul potrivit, expresia ,,deocamdată’’. Termen în deplin acord cu logica modelului neoliberal pentru care, pe piață, nu contează valoarea în sine, ci numai valoarea de schimb și/sau valoarea de întrebuințare a unui produs care a devenit marfă. Interese în numele cărora și în funcție de care operează ,,mașina evaluativă’’ a partenerilor noștri strategici. Dar și interese în numele cărora a fost implementată, pe mioriticele noastre plaiuri, faimoasa strategie anticorupție. O strategie pe care- după cum prea bine se cunoaște și numai noi ne facem că nu știm- alte state au respins-o categoric, fără ca, după această respingere, să vină sfârșitul lumii.

 Numai că, la noi, a fost vorba despre un pact pe care l-au încheiat, pe sub mână, artizanii și beneficiarii strategiei menționate, cu anumit personaj din țara unde s-a scris fabula ,,Toporul și pădurea’’. Traian Băsescu pre numele său. Individ supra- avid de putere care avea neapărată nevoie de un asemenea stindard care să dea bine în ochii unor puternici ai Europei și ai lumii, ferindu-l să fie dovedit că, de fapt, nu face decât își hărțuiască și să își reprime adversarii. Cum s-ar spune avantaj contra avantaj, de vreme ce Amiralul Dezastrului Național beneficiind de înalta protecție a unor supra puternice cercuri de interese, oferea, la schimb, neîngrădită posibilitate de acțiune în acest sat fără câini care a fost, vreme de zece ani, România. ,,A fost’’ fiind doar un fel de a spune, dacă ne gândim la încrâncenata împotrivire cu care anumiți mai mari ai Uniunii Europene, ca și un anumit ambasador aflat(încă) la post în țara noastră, se opun modificării legilor justiției. Fără, însă, a demonstra, punctual și argumentat, unde și pentru ce motive sunt domniile lor contra…Poziție pe care, câtuși de puțin întâmplător, se situează și președintele Klaus Iohannis.

Situație în care, asumându-mi riscul de a fi pus la zid de către #rezistenții și cruciații anti ,,Ciuma roșie’’, constat că, până la urmă, toate aceste jocuri de interese nu fac decât să confirme că nu a greșit cu nimic Lenin atunci când a spus că ,,politicul este economicul concentrat’’. Recunoașterea valorii de adevăr a acestui postulat depinzând, firește, de poziția pe care se află fiecare parte în confruntările de interese, adică în aceea de negociator sau în aceea de… negociat!

 Revenind la ideea șanselor, reale sau doar imaginare, ca aliații noștri strategici să ,,își ia mâna’’ de pe creștetul Zeiței Anticorupției, profit de ocazie și încerc să explic de ce am sugerat să introducem termenul ,,deocamdată’’ în discuție. În acest sens, un apel la istorie ne va fi de real folos. Să ne amintim,bunăoară, cât de puternică a fost ,ani la rând,Ana Pauker, în partidul-stat. Atotputernicie pe care nu o dobândise datorită eroismului său epopeic, ci pur și simplu faptului că lui I V Stalin ,,tovarășa Ana’’ i se părea omul potrivit la locul potrivit într-o anumită conjunctură, în partid și în România ocupată de Armata Roșie. Pentru ca, atunci când interesele ,,tătucului popoarelor’’ și calculele care reieșeau de aici au cerut-o, atotputernica Ana să fie debarcată cât ai zice pește…

 Iar, dacă mă gândesc mai bine, cred că, și de data asta, cel mai convingător exemplu, este cel al măririi și decăderii mitului ,,uriașei recunoașteri internaționale a eroului păcii între popoare’’. Nicolae Ceaușescu, firește! Acel Nicolae Ceaușescu de care, în vremea Războiului Rece, Vestul a avut mare nevoie în confruntarea sa cu Estul, pentru ca, atunci când s—au pus în acțiune canale de comunicare și de negociere directă între cele două superputeri, același Nicolae Ceaușescu să fie repudiat, marginalizat și blamat. Există, desigur, certe deosebiri între perioada de relativă dar reală deschidere pro-occidentală a regimului politic al lui Nicolae Ceaușescu- perioadă care a culminat,acum 50 de ani, cu momentul condamnării ferme, de către România, a invadării Cehoslovaciei de către trupele celor cinci state membre ale Tratatului de la Varșovia- și cursul, ireversibil descendent, pe care l-a înregistrat conducerea megalomană impusă de același Nicolae Ceaușescu.Deosebiri care,desigur, au atârnat greu în evaluările, pe etape, a Geniului Carpaților. La fel de adevărat este,însă,  și faptul că, atâta vreme cât a fost nevoie de bunele sale oficii, exagerările și abuzurile regimului lui Nicolae Ceaușescu au fost trecute cu vederea de către același Occident, care, mai târziu, de data asta în deplin acord cu Marea Putere de la Răsărit, i-a pecetluit sfârșitul.           

Cunosc proverbul ,,comparaison n* est pas raison’’, așa că nici prin gând nu îmi trece să o pun pe Laura Kovesi pe picior de egalitate cu Nicolae Ceaușescu! Deși, la drept vorbind, parcă m-aș încumeta la o paralele între Doamna de Fier a Anticorupției și Savanta de Largă Recunoaștere Internațională, dar, bineînțeles numai și numai din motive de spațiu, nu insist. După cum nu pot să ignor lecția severă, dar atât de precisă a efectelor (imprevizibile, pentru noi, cei mulți) ale jocurilor de putere și de interese în care niște- foarte relativi!- prea puternici, inclusiv din România, sunt, pe rând, ridicați pe culmi și, mai apoi, prăbușiți în abisuri.  

 Morala fabulei este foarte simplă: foarte probabil că, în actuala conjunctură europeană și internațională, unii sau alții dintre aliații noștri strategici, deși realizează că experimentul al cărui simbol este Laura Kovesi nu este ceea ce s-a sperat să fie, nu au interesul să spună ,,stop!’’ Numai că, dacă ne gândim cât de întortocheat evoluează lucrurile și vedem câte șocante adevăruri ies la iveală de la o zi la alta, cu siguranță avem cam multe motive să spunem că ipoteza ca acest simbol să devină nu doar depășit ba chiar și o povară pentru cei care l-au creat și manevrat, nu este hazardată. Motiv pentru care am propus să introducem în discuție cuvântul ,,deocamdată’’.

Așadar, deocamdată Laura Kovesi. Deocamdată!...